Scântei: Învață să ierți

Começar do início
                                    

—Mersi că m-ai prins, am spus, după ce și-a retras capul respirând pronunţat, căci sărutul pe care-l plănuisem cast se transformase în ceva mult mai sălbatic.

—Am experienţă, îmi replică el mândru, făcând cerculețe cu palma pe spatele meu, în zona lombară, unde coloana îmi era curbată ca să ne păstrăm unul lângă altul.

—Ai prins multe fete la viaţa ta, hm? am spus ironic, încercând să imit modul fascinant în care își ridica arogant o sprânceană; vedem pe faţa lui că încerca să-și stăpânească rânjetul.

—O, şi încă câte, îmi răspunse el, scoţând un fluierat scurt. Cu zecile, să știi. Ai putea să-l întrebi și pe Bruce de asta, el le ţinea evidenţa.

Am pufnit, punându-mi mâinile în șold. Aveam o poziție degajată, încercând să nu par furioasă că făcea mişto de mine, sau și mai rău, geloasă, pentru că eram conștientă de faptul că, la fel cum eu mă simțeam atrasă de el, aşa fuseseră şi puteau fi și altele, şi nu-mi convenea deloc. Simţul posesivității crescuse tare mult în mine, mai ales după ultimele zile.

—Oh, înseamnă că avem încă un lucru în comun, am replicat ferm, zâmbindu-i.

Am văzut fulgerul de nemulţumire ce i-a luminat ochii, dar a păstrat acel rânjet în colţul gurii. O clipă am crezut că nici măcar nu auzise ce spusesem. Nu eram deloc credibilă și el sigur băgase de seamă că-l mint. Nu avusesem cine ştie ce relaţii până să apară el. Mersesem la întâlniri cu unii din colegii de la liceu, și poate îmi mai fusese furat câte un sărut, dar nimic nu se compara cu ceea ce se întâmpla acum între mine şi Hades. Nimic nu fusese așa intens şi plăcut ca relaţia pe care o aveam în prezent, şi eram ferm convinsă că nici în viitor nu avea să apară ceva care să se poată afla pe acelaşi loc.

—Ce mă fac eu cu tine, Reich? îmi murmură Hades, mâinile lui croindu-și drum spre șoldurile mele chinuitor de lent, ca și cum încerca să memoreze fiecare curbură ce o întâlnea pe drum. Nu ştii să minţi deloc.

—Cum poţi fi sigur că nu mint? am spus cu o voce gravă, intimidată de modul în care capul lui se aplecă înainte şi mă prinse între pervaz şi trupul său.

—Dacă ar fi aşa cum spui, îmi murmură el, ghidându-şi buzele spre urechea mea, nu ai mai tresării când fac asta.

Palmele lui s-au strâns pe șoldurile mele și m-a împins spre pervaz, ridicându-mă fulgerător de rapid. Și, la naiba, chiar am tresărit şi am început să tremur pe interior când şi-a făcut loc între picioarele mele, îndepărtându-mi blând genunchii. Brusc, m-am simţit grozav de agitată, ca şi cum mii de animăluţe îmi umblau pe sub piele. Acum, pentru prima dată de când ne întâlniserăm, ochii lui Hades erau la acelaşi nivel cu ai mei. Şi ce ochi, Dumnezeule! Dacă aş mai fi avut doar un minut de trăit numai la acei iriși complet negrii aş fi privit. Erau o mare de secrete şi sentimente mistuitoare, o furtună distrugătoare şi o adevărată provocare. Când a băgat de seamă că mă holbam la el, Hades, cu un rânjet triumfător în colţul gurii, şi-a trecut un braţ în jurul taliei mele ca să mă împingă spre el.

—Şi nici atunci când se întâmplă asta.

Gura lui s-a apăsat peste a mea, apoi a alunecat mai jos, peste maxilar și gât, iar Hades m-a tras de mâneca cămășii de noapte, descoperindu-mi umărul stâng. Imediat m-am înfrigurat și am strâns din pleoape, simultan presându-mi coapsele de șoldurile lui. A mârâit mulţumit, prinzându-mi pielea de pe umăr între buzele sale, atingerea devenind una electrizantă, tăindu-mi răsuflarea şi firul raţiunii. Am început să-mi simt bătăile inimii în fiecare celulă, iar multitudinea de nervi din organismul meu fu pusă în alertă, încât am simțit la perfecție cum am tresărit pentru a nu știu câta oară de când Hades mă atinsese pe acea seară. Mă dădeam cu adevărat de gol în așa circumstanțe și eram mai mult decât sigură că pricepuse faptul că, pentru mine, era primul din multe puncte de vedere. Probabil doar să mă învețe o lecție pentru țeapa pe care doream să i-o trag, Hades s-a jucat cu capul în scorbura gâtului meu până când l-am prins cât de blând puteam de şuvițele negre, respirând scandat. L-am auzit cum râde înfundat, iar în următorul moment o durere mi-a străbătut umărul, urcând spre gât, şi am împietrit, cu numele lui Hades pe buze.

Atinși de flăcări: Scântei (I)Onde as histórias ganham vida. Descobre agora