Sunt amanta

PROLOG

-Sigur vom avea un viitor fericit impreuna daca tu continui cu balivernele astea. Cum pot eu sa fiu sigura pe tine cand nici macar un loc de munca nu poti gasi? spun eu nervoasa din partea dreapta a masinii. De ce i-ai spus sefului ca plecam acasa? Acum dormim in masina Pana cand?

Silviu ma privea cu foc in ochi din cauza nervilor acumulati. Dar asta era adevarul, renuntase la locul de munca din cauza ca se certase cu un coleg iar acum am ajuns sa dormim in masina pana cand ne gaseam undeva unde sa stam. Pandemia nu ne dadea voie sa gasim un hotel fiindca peste tot se cerea vaccin iar noi am ramas ai nimanui.

Peste cateva zile in care am dormit in masina, gasisem de lucru. Un amic al lui Silviu lucra intr-o firma de aici din Germania, de agricultura. Lucrul nu era greu, dar era extenuant. Intr-un final am acceptat, fiindca nu aveam de gand sa pun pretentii atata timp cat noi incepeam sa ramanem fara bani. Lucrul ce imi placea cel mai mult era ca nu plateam chirie iar conditiile erau extrem de bune. Locuiam intr-un fel de hotel, un hotel in care locuiau doar muncitorii firmei.

Dupa 2 luni de munca grea, am inceput sa ma obisnuiesc cu locul si cu oamenii, desi inca nu cunosteam pe toata lumea. Imi facusem multi prieteni, printre care se afla si aceasta femeie care imi era alaturi mereu, Anca. Aceasta femeie, imi spunea mereu ca Silviu nu este bun pentru bine. Adevarul era ca ma pregateam pentru despartirea ce urma sa vina, dar nimeni nu stia. Ma pregateam fiindca dupa o relatie in care timp de 4 ani de zile am fost alaturi de o singura persoana, stiam ca va fi greu.

Silviu era o persoana foarte narcisista, tot ce facea, facea doar pentru binele lui. Era o persoana violenta verbal, o persoana care indifferent de situatie nu isi accepta greselile. Era o persoana toxica, dar eu imi dadusem seama prea tarziu.