Indecent

Capitolul 3.

                  - Ce ai păţit?

                - Nimic. Acum porneşte.

           Ridică o sprânceană perfect pensată şi mă priveşte  în aşteptarea unui răspuns.

               - Mi-a luat telecomanda şi nici măcar nu m-a băgat în seama. Ce fel de persoană este? Nici măcar puţin respect nu arată! 

             Ea îşi dă ochii peste cap şi pornşte maşina.

                 - E puţin mai ciudat de felul lui, dar femeile niciodată nu au fost nemulţumite , spune rânjind.

               - Tu glumeşti, nu? La ce comportament are, nu îmi vine să cred că prezenţa lui ar fi plăcută cuiva. 

                - Hei, nici nu îl cunoşti încă. E puţin mai nesimţit uneori, atâta tot.

              - Şi cred că nu mă agrează , mormăi eu.

           Ea rânjeşte şi îşi îndreaptă privirea spre drum. Ştiu că urmează să spună ceva ce nu o să-mi convină, dar, ei bine, nu o pot opri.

             - Dar cred că picioarele şi fundul tău îi plac.

           - Ce?! întreb uimită. Dar când...

           - Hei, dimineaţă erai aproape dezbracată. E bărbat, normal că s-a uitat. 

          Pufnesc și îmi întorc capul spre fereastră. Poate nu e o idee bună să dorm atât de dezbrăcată, dar în ultimii ani a devenit o obișnuință, mai ales că în Sydney e aproape mereu foarte cald, inclusiv noaptea.

            Nu cred că ceva i-ar fi șters lui Blair rânjetul de pe față și mi-e frică să o întreb la ce se gândește. Ori vrea să îmi facă un compliment indecent, ori vreun apropo la vreo viitosre relație de a mea. Bine, nu că ar fi prima oară. De multe ori am crezut că e lesbiană, dar se pare că nu am avut încă ghinionul acesta.

         - Ok, spune. Știu că te gândești la ceva.

         - Mă gândeam că ți-ar prinde bine un iubit ca Nathan. Ultima lui iubită mi-a spus că e bun în pat, iar tu ai nevoie de asta.

         - Doamne, Blair! Tu clar ai o problemă cu asta. Lasă-mi viața sexuală inexistentă în pace.

        - Fac asta pentru că țin la tine. Doar de asta sunt cea mai bună prietenă a ta, nu?

        - Ok, spun simplu.

           Ea oftează și nu mai spune nimic. Curând ajungem în fața service-ului lui Ben, iar Blair pleacă. Știu că s-a supărat oarecum pe mine. Așa face de fiecare dată și mă face să mă gândesc la faptul că are partea ei de dreptate, dar momentan nu mă pot gândi la o relație. Intru și imediat dau de Ben care era aplecat peste capota unei mașini. 

          - Bună, Ben!

         - Hei, puștioaico! spune și se întoarce spre mine.

        - Cum e scumpetea mea? întreb zâmbind și făcând referire la mașina mea.

        - E aproape gata. O să ți-o trimit direct acasă după ce termin.

         - Trimite-o la Blair. Am ceva probleme cu apartamentul și o să stau acolo ceva timp. Plata?

         - A trecut ieri un tip pe aici și a achitat totul, spune calm, lăsându-mă șocată.