” Dumnezeule, ce emoționat trebuie să fie Ken! ” bruneta din stânga mea vorbește și eu chicotesc amintindu-mi cu ce a ales să se îmbrace pentru această seară importantă.

     Îmi blochez ochii pe bărbatul brunet care trece de paravan și înaintează către scenă. Mark mai plin de sine ca niciodată și cu mersul specific lui, trece prin fața Larei fără a o privi și se oprește la capătul podiumului. Sunt ușor sceptică în privința vestimentației lui, nu am avut ocazia să-l văd pe Mark îmbrăcat până acum foarte colorat. Purta un sacou roșu asortat la o cămașă albă și o pereche de pantaloni negri, în timp ce la baza gâtului stătea strâns un papion cu aceeași culoare a pantalonului. Urmăresc atentă următorii trei băieți pe care nu-i cunosc, probabil fiind modelele venite din Londra special pentru prezentarea lui Ken.

     După ce un alt tip își etalează costumul prin fața noastră bărbatul blond cu atitudinea lui impunătoare apare brusc din spatele panoului și face câțiva pași spre centrul podiumului. Zâmbește larg atunci când trece prin fața noastră și se oprește la capătul podiumului pentru a face o poză. Nu pot nega faptul că pantalonul negru și sacoul vișiniu îi stau destul de bine pe trupul zvelt, ce pot spune, Ken a făcut o treabă bună. Imediat după apariția blizz-urilor, Bryan trece arogant spre ieșire, însă se oprește în mijlocul scenei pentru o altă poză suplimentare și să-mi facă semn din ochi. Sper că nu am văzut bine și nimeni altcineva.

” Ai văzut? ” fata blondă din dreapta mea mă întreabă și pentru un moment imaginea lui Max stând peste Bryan și lovindu-l în față îmi mănâncă creierii. ” Tocmai ce ți-a făcut din ochi. ” vorbele grele ale Emmei se aud și răsuflu greu în timp ce mă întorc către ea. ” Să vedem dacă data viitoare va avea cu ce să-ți mai facă semn. ” râde și știu deja ce a vrut să spună, MAX.

     Emoționată mă mișc agitată pe scaun în speranța apariției lui Maximilian, dat asta se pare că va mai dura ceva. În tot acest timp alți cinci băieți vin pe podium etalându-și costumele create de prietenul meu cel mai bun. Îmi pierd răbdarea așteptându-l pe Max să apară și-n tot acest timp schimb câteva vorbe cu Emma și Lara. După alte câteva minute, devenind atentă la lumea din jurul meu, în fața mea pe partea cealaltă a podiumului pe unul din scaune, stă chiar doamna Mara. Îmi zâmbește atunci când mă observă și sfios îi fac semn cu mâna pentru a nu atrage așa multă atenție.

     Revenind la plictiseala mea notorie, aproape leșinată pe scaun și cu mintea în altă parte, dar cu siguranță nu aici, îl urmăresc pe tipul înalt care trece de paravan și intră în culise. Jucându-mă cu degetele și observând lumea în extaz, brusc atenția îmi este furată de bărbatul care pășește încrezător pe podium. Era el. Maximilian. Pentru o clipă inima mea a făcut o tumbă jucăușă și a alergat ca nebuna în primul rând pentru autografe, tocmai ce bărbatul meu își făcea numărul pe scenă. Mulțimea a explodat în țipete și fluierături atunci când el s-a oprit la capătul podiumului pentru o poză și și-a întors capul în partea stângă. Purta un costum complet negru, schimbându-și cămașa albă pe care o avea pe el acum o oră, având acum una complet neagră. Sacoul său era prins în trei nasturi în timp ce părul său era dat pe spate, dându-i o alură de bărbat fatal.

” Browns e făcut pentru asta! ” vocea mlădioasă a Tinei se aude printre noi, dar eu sunt prea furată de bărbatul îmbrăcat complet în negru pentru a o mai auzi cum îi face complimente iubitului meu.

     S-a întors pe călcâie făcând câțiva pași spre mijlocul scenei în acest timp întorcându-și fața către mine. I-am zâmbit, așteptând cu inima la gură un răspuns din partea lui, dar totul se intensifică când el evită să facă vreun gest amabil, ba din contra cred că se încruntă și mă ignoră părăsind scena. Rămânând cu ochii țintă pe podium parcă așteptându-l să mai revină odată, Ken își face apariția din spatele paravanului întâmpinat în aplauze cu cei aproape douăzeci de bărbați în spatele lui. Se oprește în centrul scenei zâmbind și salutând pe toată lumea făcând cu mâna și-n cele din urmă vorbește.

"Călăul"Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum