Atinși de flăcări: Scântei (I)

Scântei: Demon și înger

—Când o să mori, o să te doară mai tare decât pe ea, am mârâit și nu am putut să-mi recunosc vocea răgușită.

—Ai dat un răspuns greșit.

Panica mi-a cuprins trupul când Radon a rânjit și s-a întors cu spatele la mine. L-a fixat pe Kit cu privirea. Ștanul stătea încordat la câțiva metrii distanță, privind fix înainte, la coprul lui Charlotte. Am legănat puternic din cap, abia reușind să respir din vina suspinelor.

—Accepți să-i vezi pe toți de aici murind pe rând? mă întrebă Radon fără să se întoarcă.

—Kit, pleacă de acolo! am urlat și sentimentul de deja-vu mă îngrozi.

Kit a tresărit, dar nu s-a mișcat. Un sfârâit puternic a răsunat în liniștea din depozit și un alt fascicul de lumină zbură dinspre Radon spre Kit. De data asta eram neputincioasă. Am privit cu ochi mari cum lumina se îndreaptă spre Kit iar singurul gând pe care-l aveam s-a oprit la Hades. Cum ar fi suportat el pierderea singurului prieten pe care-l avea? M-am cutremurat, țipând după Radon, iar în momentul ăla ceva s-a întâmplat. Fasciculul de lumină pur și simplu a înghețat în aer, la câțiva centimetrii distanță de Kit, apoi s-a evaporat ca un fum ieșit pe horn. Am clipit mărunt, șocată. Radon tremura, privindu-și mâinile. Chipul lui era schimonosit de furie și agonie.

—Hades!

Urletul lui se sparse în timpanele mele și nu am apucat să reacționez. S-a auzit un motor de mașină, apoi niște geamuri s-au spart iar Hummer-ul lui Gale plonjă prin zidul de sticlă, rotindu-se pe loc între mine și Radon. Din el a ieșit tocmai cine nu mă așteptam.

—Luați-l pe Blake! ordonă Hades, sărind afară de pe locul șoferului.

Kit s-a conformat, alergând spre cealaltă parte a depozitului. Hades s-a rotit pe călcâie, căutând ceva, apoi ochii lui au căzut pe mine. Ce făcuse? Cum reușise să-l oprească pe Radon? Nici nu am apucat să-i pun întrebarea asta, căci din două mișcări era lângă mine și-mi cuprinzea trupul cu brațele lui. M-am făcut mică la pieptul său, sperând că urma să mă trezesc la mine în cameră, cu el lângă mine și nimic să nu fie adevărat din acea zi. M-a strâns puternic și am început să plâng din nou, din ce în ce mai tare, cu umerii ce mi se scuturau incontrolabil. Mi-am lipit fruntea de caviculele lui, suspinându-i în tricou.

—A omorât-o pe Charlotte, am reușit să murmur, iar fraza nu a avut logică la mine în minte timp de câteva secunde.

Hades s-a încordat. Și-a ascuns fața în părul meu iar brațele i-au devenit inele de oțel în jurul taliei mele. Am stat așa doar o clipă, apoi și-a tras capul și m-a obligat să-l privesc. Ochii lui negrii erau lipșiți de strălucire și ceva părea schimbat în ei, păreau mai întunecați și din nou reci, ca atunci când era spirit.

—Trebuie să plecăm de aici, repede, mi-a spus și m-a tras de braț, obligându-mă să urc pe bancheta din spate a Hummer-ului.

Imediat după, sub privirile mele obosite, s-a dus la Charlotte. I-a ridicat trupul plăpând în brațe și a venit cu ea la mașină, obligându-mă pe mine să o țin apoi. M-am cutremurat când am văzut că nu este el cel ce intră la volan, ci Gale, un Gale palid ale cărui mâini tremurau când a rotit cheia în contact. Hummer-ul a pornit iar Gale a trecut ca vântul pe lângă Cabal și Radon, îndreptându-se spre capătul celălalt al depozitului gol. A tras de volan stânga iar mașina s-a rotit. Deschizând ușa din dreapta șoferului, Gale l-a ajutat pe Blake să urce, apoi a apăsat pe acelerație și a trecut prin gaura pe care o făcuse în zidul de sticlă când Hades intrase cu mașina.

—Ce facem? am murmurat cu ochii la Charlotte, care avea capul la mine în poală.

Îi rămăsese roșața în obraji și puteam să jur că genele îi tremurau. „E imaginația ta", mi-am spus în minte, deși o parte din mine spera să nu. I-am dat firele negre de păr într-o parte de pe față și mi-am ridicat bărbia, dând de Bake, care avea capul întors spre noi și ochii ațintiți spre corpul fetei de la mine din brațe. Un spasm de durere mi-a trecut prin inimă. Agonia din ochii lui era mai puternică ca orice. Nu făcea decât să privească fix, probabil să încerce să-și întipărească bine în minte chipul ei.