Alfa în derivă

Capitolul ➸ 19

Ascultand respiratia grea a Muntelui de om ma gandesc serios sa o accept. Chiar as face-o. Pentru ca in ciuda simtului in materie de prieteni si sincer - fara resentimente- a aspectului infricosator, Tony e una din cele mai dulci persoane pe care le stiu! E chiar impresionant ca a rezistat atat de mult timp sa nu o decapiteze pe Pat la cate ii spune Diva, el tot tine la ea si asta se vede de la o posta. Chit ca era sa o omoare la petrecerea dinainte de Halloween. Adica a lasat-o sa stea in fata ca sa nu isi sifoneze fusta si pentru numele lui Dumnezeu ea purta pantaloni! Si ei spun ca epoca cavalerismului a murit. Suspin interior.

-Dar mai avem o ora dupa sport. Incerc sa imi aduc aminte ce ora dar e cam greu cu cotul lui Dee impungandu-ma in tampla, exact unde m-am lovit azi dimineata.

-Gresesti o tu prea-marita Ucenica a zeului toce...

-Patt, te rog. Ma milogesc acum nefiind momentul potrivit. Nu e amuzant deloc! Nici extraordinar de frumos sa vorbesti asa... sau de bun.

-Da printeso, cine vrea sa fie bun in lumea asta? Intreaba ea ironic, introducand un kilogram de zahar in tonul folosit. 

-Nu tu, evident. Murmur reusind in final sa imi eliberez mana. Simt senzatia neplacuta de purici trosnind de susul in josul bratului, ca si cum as avea un televizor fara cablu in loc de mana. 

-Punct ochit, punct lovit! High Five Camy!

A fost mult prea tarziu sa il fac pe Dee sa reconsidere gestul pentru ca inainte sa deschid gura, mi-am primit o paleta fix in frunte. 

Cand ne-am dat jos din masina eu inca mai frecam locul cu pricina, Patt proclama tare ca Dee e un idiot si, aruncandu-i priviri ucigase, il opreste pe blond din tentativa de a ma alina. Ne indreptam spre cladirea 1, unde aveau loc orele de dimineata, ei mergand in ritmul lor, parand ca danseaza nu ca se misca, in timp ce eu esuam monumental sa ma ascund de privirile ce oscilau intre uimire si dispret a colegilor. Niciodata nu mi-a placut partea asta din zi, dimineata, parca toata lumea se holbeaza cand de fapt probabil eu sunt prea paranoica. Renunt sa mai incerc o remediere a partii mele drepti care probabil avea sa arate ca un teren minat cel putin o saptamana.

-Eu ma duc sa imi iau cartile. Indrug repede, gata sa fug ca o lasa, cautand insa din priviri o silueta inalta ce le domina pe restul, dar cand nu o gasesc, un nod ciudat imi apare in stomac. 

-Venim cu tine. Anunta Tony, neprotestand defel atunci cand Patt ii da poseta sa o care.

-Voi nu aveti carti? Intreb si nu ma prind de gluma cand sunt intalnita de hohotele lui Patt.

-Sunt sigur ca asta e intrebare capcana. Verbalizeaza Dee, prefacand o expresie suspicioasa ce ma face sa chicotesc si pe mine. Ma opresc totusi, vazand cu ce fel de ochiade ma bucura Richy.

-Stii ce Tony, eu cam am pofta de cartofi prajiti. Spune Dee frecandu-si stomacul. 

Cei 2 crai ne parasesc iar roscatul, fiind cu un an mai mare, se duce in aripa cu dulapuri pentru gascani, lasandu-ne pe mine si pe Patt singure.

-Șiii... ce ai vorbit cu Serban in masina. Ma iscodeste zâna crezand ca nu ma prind. Am crezut ca o sa ma omoare cand a intrat azi dimineata in cabana. Ceva sigur i-ai spus ca sa stea potol.

-Nu i-am spus nimic, am grija sa raspund dupa ce deschid dulapul ca sa am o scuza sa nu o privesc in ochi, si cum nu cred ca mi-a citit gandurile, ma indoiesc ca eu am avut ceva de-aface cu faptul ca tu inca respiri... Desi sunt fericita ca s-a oprit, adaug repede la vederea expresiei fetei, a fost inspaimantator, l-ai mai vazut in starea aia vreodata? Schimb rolurile si intreb, curioasa sa aflu mai multe despre el, dar judecand dupa fata ei, nu are sa lase afara nicio informatie de genu prea curand si asta ridica un alt munte de intrebari. In ritmul asta o sa incep o harta...