Stephen nu avea nici o idee despre revistele agreate de femei, doar că ele le citeau din scoarță în scoarță făcând un efort să mențină conversația, o întrebă politicos cum se numeau acele reviste.
- Păi, una avea un nume foarte lung. Dacă-mi aduc bine aminte, se chema: Magazin lunar al femeilor sau Îndrumar politicos al distracțiilor și instrucției; culegere de idei cale pot fi pe placul doamnelor, pot instrui sau exalta firea frumoaselor britanice.
- Toate acestea într-o revistă? glumi Stephen. Ce încercare ambițioasă.
- Așa am zis și eu, până când am citit câteva articole. Știi despre ce scria într-unul?
- După privirea ta, nu aș îndrăzni să ghicesc.
- Era despre farduri, răspunse ea.
- Despre ce?
- Articolul vorbea despre modul de a-|i farda obrajii. A fost absolut hilar. Crezi că acest lucru are vreo legătură cu „instruirea" sau cu „exaltarea firii"? întrebă ea grav, iar Stephen râse cu poftă. Totuși, celelalte reviste aveau articole mult mai rezonabile. De exemplu în cea numită Adunarea frumoaselor sau Revistă de modă adresată în special doamnelor, am citit un articol ce se voia considerat un tratat informativ despre modul corect în care o doamnă își ține rochia când face o reverență. A fost fermecător! Niciodată nu mi-am dat seama ca e preferabil sa folosești numai degetul mare și arătătorul fiecărei mâini pentru a-ți susține rochia, în loc de toate degetele pe care ni le-a dat bunul Dumnezeu. Perfecțiunea și prețiozitatea reprezintă idealul la care trebuie să aspire fiecare femeie, știi?
- Aceasta este teoria ta sau a revistelor? întrebă Stephen interesat.
- Tu ce crezi? îl întrebă surâzând cu o naturalețe total deosebită de prețiozitate.
Stephen se gândi ce, dacă ar avea-o lângă el toată viața, i-ar prefera naturalețea, în locul prețiozității evocate de reviste.
- Cred că ar fi mai bine să aruncăm din camera ta gunoaiele acelea.
- Oh, nu, să nu faci asta. Citesc câte un articol în fiecare seară, în pat.
- Zău? se miră Stephen văzând-o cât de serios vorbește.
- Ah, dar cum citesc o pagină, cum adorm. E mult mai de efect decât orice somnifer.
Stephen era captivat de chipul ei și acum o observă cum își eliberează fruntea de câteva șuvițe de păr, iar restul buclelor i se revărsară pe umeri ca un voal roșiatic. Lui ii plăcea mai mult înainte, când podoaba de culoarea flăcărilor se odihnea rebelă pe sânul drept. Iritat de direcția pe care i-o luaseră gândurile, spuse deodată:
- Acum, că am epuizat subiectele fardurilor și ale reverențelor, ar vrea să știu ce te-ar interesa?
Tu, se gândi Sherry. Tu mă interesezi. Mă interesează să știu de ce pari atât de stângaci acum. Vreau să știu de ce uneori îmi zâmbești de parcă nu m-ai vedea decât pe mine și parcă numai eu aș conta pentru line. Alteori simt că nu vrei să dai ochii cu mine, chiar și dacă mă aflu în fața ta. Mă interesează tot ce contează pentru tine, pentru că eu vreau să contez pentru tine. Mă interesează trecutul. Trecutul tău. Trecutul meu.
- Istoria! îmi place istoria, răspunse ea după o scurtă pauză.
- Și ce altceva îți place?
Pentru că nu putea vorbi din amintiri, Sherry îi dădu răspunsul care îi veni pe buze:
- Îmi plac caii.
- Cum așa?
- Ieri, când vizitiul tău m-a dus în parc, am văzut doamne călărind și m-am simțit... fericită. Entuziasmată. Cred că știu să călăresc.
Capitolul XXV
Começar do início
