love me harder; woodizz roleplay

Capitol special: Dreams & Setters

***

- După fața ta îmi dau seama că iar ai avut acel vis, remarcă Hanabi atunci când vă întâlniți pentru a merge împreună la liceu. De data asta ați plecat mult mai devreme ca de obicei.

- Oare își va da și el seama de asta dacă îmi vede fața? întrebi amuzată în timp ce începi să-ți pipăi fața. Prietena ta începe să râdă, dar se oprește la un moment dat.

- Că tot vorbeam de lup, zâmbește ea și te înghiontește ușor.

Când îți ridici privirea îl observi pe Sugawara care era doar cu câțiva pași mai în față. Nu era foarte departe și părea că nici nu se grăbește. În momentul de față aveai două opțiuni, ori mergeai să îi vorbești, ori mai așteptai după o altă șansă de a-l prinde singur. Din cauza grupul de volei, mai mereu pleca repede după terminarea orelor, sau chiar și în timpul pauzelor. Erați colegi și prieteni, dar nu foarte apropiați pe cât îți doreai tu să fiți. Nu prea aveai șanse să-l vezi singur, fiind mai mereu cu membrii din echipa lui.

- Atrebui să mergi la el, e singur acum, te sfătuiește aceasta.

- Dar tu ce o să faci? te încrunți înspre ea. Nu voiai să o părăsești imediat ce v-ați întâlnit.

- Eu voi privi de aici, mă asigur că nu vine vreun prieten de al lui sa vă întrerupă, zâmbește ea apoi îți face semn să mergu spre el. Aprobi cu o mișcare a capului, apoi tragi aer în piep și începi sa înaintezi sore Suga. Acum ori niciodată.

Când ajungi destul de aproape de el, îți întizi mâna spre umărul său, dar nu apuci să-l atingi, deoarece acesta își ridică mâna și îți prinde încheietura. Sugawara își întoarce capul spre tine, oprindu-se din mers. Pe chip îi apare un zâmbet atunci când tealizează că persoana misterioasă erai chiar tu. Știai că reflexele sale erau bune, dar nu te așteptai să reacționeze atât de rapid.

- Te apropii de mine de parcă ai fi vreun adversar? glumește el, în timp ce îți eliberează încheietura. Avea o atingere caldă, dar fermă.

- Te ajut să fii mai precaut, râzi tu și mergi în dreptul lui. Antrenamentele voastre nu sunt foarte eficiente, adaugi iar Sugawara aprobă.

- Ar trebui să vii mai des sa le vezi dacă ai timp, propoune el sfios, iar tu ești luată prin surprindere.

- Vrea echipa să vin?

- Eu aș vrea să vii... murmură acesta, apoi se corectează jenat, adică eu și echipa am vrea să vii. Știi, mai mulți spectatori ne motivează.

Era oarecum draguța invitația lui. Conta mult pentru tine fiindcă venea de la el. Chiar dacă Sugawara era prietenos cu toată lumea, simțeai că pentru tine avea o mica slăbiciune. Dar nu erai sigură dacă e doar în mintea ta sau dacă era adevărat.

- O să vin mai des dacă mă ajuți la... un joc de ghicit, spui tu după câteva clipe. Tocmai ți-a venit o idee care te-ar putea salva de la un moment jenant în cazul în care Sugawara nu simțea la fel pentru tine.

- Nu prea mă pricep, dar o să mă străduiesc, te asigură el, fiind oarecum curios de ce aveai în minte.

- Ei bine, îmi place de băiat... începi tu. Joacă volei.

- Ooh, știu multe persoane care joacă volei, mai poți să-mi dai detalii? întrebă el.

- Este strateg, explici și deja simți că deja dai foarte multe detalii.

- Okay, mă gândesc deja la câteva persoane. Continuă, te indeamnă el. Părea deja foarte implicat.

- Este în ultimul an de liceu, adaugi tu.

- Cercul de persoane se restrânge, constată el. Altceva?

- A fost la naționale cu echipa lui.

- Hmm, destul de bun văd, recunoaște baiatul. Și îl cheamă cumva Sugawara? întreabă el după.

Când realizezi ce tocmai a spus, te oprești din mers. Ochii tăi se măresc considerabil. Nu se putea să-și dea seama atât de repede. Ce ai spus era extrem de vag. Se putea aplica multora. Asta doar dacă nu...

- Nu știam dinainte, răspunde Suga de parcă ți-ar fi citit gândurile. Știi acel moment când pur și simplu simți că sentimentul e reciproc? surâde el. Doar mă uitam la tine și parcă știam... nu-mi imaginam să fie altcumva. Micile gesturi, privile pe furiș, atingeri care persistau mai

- Stai, stai... îl oprești. Toată informația asta era nouă pentru tine și extrem de bruscă încât părea alt vis. Mă placi și tu? întrebi șocată.

- Cum aș putea să nu? face acesta un pas înspre rine.

- Nu are cum, îl întrerupi tu în timp ce îl privești încruntată. Nu are cum să fie real, îl contrazici din nou.

- Vrei să demonstrez că e? propume Sugawara și mai face un pas înspre tine. Acesta își așează palmele pe obrajii tăi pentru a te face atentă la el. Era clar că nu l-ai fi crezut dacă nu îți dovedea asta.

- Știu ce va urma acum, îi spui și încerci să faci un pas în spate pentru a te depărta de el, dar în situația de față nu puteai face prea multe. Îți era puțin și rușine ca să va expuneți așa. Aveai impresia că toată lumea era atenta la voi, deși majoritatea persoanelor care treceau erau grăbite să ajungă la școala. Nu prea acordau atenție.

- Chiar știi? întrebă el amuzat, apoi se aplecă ușor spre tine până ce buzele lui le ating ușor pe ale tale. Îți închizi ochii și te bucuri de sărutul inițiat de Sugawara. Te-a luat prin surprindere gestul său, dar în același timp ți-a plăcut modul lui de a rezolva lucrurile.

Sărutul a mai persistat câteva clipe, după care acesta s-a depărtat puțin de tine pentru a fi sigur că reacția ta era una bună. Nu voia să întreacă măsura prea mult.

- Ei bine? Mă crezi? întreabă puțin cam impacientat.

- Se putea mai bine, dar mă mulțumesc, îl tachinezi tu puțin, deși era mai mult decât puteai cere. Nici nu te așteptaisa te simpatizeze măcar.

Sugawara roșește la auzul vorbelor tale. Era un obicei de al tău să-l necajești uneori. Dacă te-ar fi privit nu ar fi putit să-ți spună ce avea în gând, așa că se apleacă iar și își ascunde chipul în umărul tău.

- Aștepată-mă dupa practică și o să primești mai multe, spune pe o voce joasă.