Darul

Capitolul XII

— Pentru numele lui Dumnezeu, băiete, nu-i acum momentul să-ţi mozoleşti femeia. Avem atâtea treburi de rezolvat până când o să se-n-sereze.

Fără tragere de inimă, Nathan se îndepărtă de soţia lui.

Imediat, Sara observă grupul de trecători care-i priveau. Aburii pasiunii se risipiră imediat.

— Uiţi unde te afli, îi şopti ea lui Nathan.

— Nu sunt singurul, replică el.

Trecu peste cuvintele lui.

— Urmează să-l cunosc pe asociatul tău de afaceri, şi ţi-aş fi recunoscătoare dacă nu m-ai zăpăci aşa de cap.

Îi întoarse spatele fără a-i lăsa timp să se gândească la un răspuns potrivit. În timp ce-şi aranja părul pe umeri, le zâmbi lui Jimbo şi Matthew.

— Veniţi şi voi cu noi?

Cei doi dădură din capete. Sara îl luă pe Jimbo de braţ.

— Poţi să mă conduci, domnule, şi tu la fel, Matthew. Ard de nerăbdare să-l cunosc pe prietenul lui Nathan. Cred că e un om și jumătate, dacă-l suportă pe soţul meu. Mergem?

Nathan abia avu timp să se dea la o parte din faţa celor trei. Îi urmă încruntat, nemulţumit de autoritatea cu care soţia lui luase inițiativa.

— Şi, să nu uit, o auzi el pe Sara continuând, orice s-ar întâmpla, vă rog să nu-i pomeniţi lui Colin nimic despre faptul că şchiopătează. E foarte sensibil faţă de subiectul ăsta, pot să vă asigur.

— Credeam că încă nu l-ai cunoscut, remarcă Jimbo.

— Nu, dar m-a prevenit Nathan. Soţul meu se dovedeşte foarte grijuliu când e vorba de prietenul lui. Dacă l-aş putea convinge să-mi arate şi mie aceeaşi consideraţie, ei bine, vă dau cuvântul meu că i-aş fi foarte recunoscătoare.

— Nu mai tot încerca să mă provoci, replică Nathan, din spate.

Îl dădu pe Jimbo la o parte, îşi înşfăcă soţia de mână şi o trase înainte.

Sara se simţi extrem de jignită, dar se hotărî să mai aştepte până să-l pună la punct. Şi-n plus, ardea de nerăbdare să-i cunoască prietenul.

Colin stătea așezat la birou, sortând un munte de hârtii.

Imediat ce Sara şi Nathan intrară, se ridică.

Prietenul lui Nathan era un bărbat foarte arătos, iar Sara îşi dădu seama fără întârziere că avea şi un caracter la fel de fermecător. Avea un zâmbet plăcut, sincer, şi o lucire drăcească în ochii săi ca alunele, deşi nu era nici pe departe la fel de chipeş ca Nathan. Colin nu avea nici statura, nici musculatura lui.

Ca să nu pară nepoliticoasă, privindu-l atât de lung, Sara făcu imediat o reverenţă formală.

— În sfârşit, am şi eu voie să cunosc mireasa, spuse Colin. De aproape eşti şi mai frumoasă, Lady Sara, decât de la distanţa de la care te-am văzut ultima oară.

După ce-i făcu acest compliment, Colin veni în faţa ei şi făcu o plecăciune galantă, apoi îi sărută mâna.

Sara era foarte impresionată de manierele lui. Nathan, mai puţin.

— Pentru numele lui Dumnezeu, Colin, nu e nevoie să te dai în spectacol. N-ai s-o impresionezi.

— Ba m-a şi impresionat! anunţă Sara.

— Şi pe mine mă impresionează, chicoti Jimbo. Nici pe Delfin nu l-am văzut vreodată să se poarte aşa de fandosit.

Îi dădu lui Matthew un ghiont în coaste.