E clișeică deja toată treaba asta cu un nou început, un nou eu, dar nu sunt în măsura în care să judec pe nimeni, mai ales pe mine, în contextul în care e prima zi de școală și tot ce pot face e să sper că anul ăsta va fi mai bun. Sunt la liceu acum, dar nu am speranțe mari. Am reușit să intru unde mi-am dorit iar asta mă face puțin mai încrezătoare. Deși nu e o școală strălucită, am ales-o pentru că am auzit că în fiecare an, colectivul ce se formează în clasele de a 9-a e mișto. Plus că e singura din zonă ce oferă cursuri de patinaj, iar asta e o chestie pe care mi-am dorit să o încerc de când eram mică.
Mă rog... Un nou început, un nou eu. Pe dracu. Cum pot să fiu o persoană nouă, într-o școală mai veche decât dinozaurii?! Creed că mă zgâiam la dulapul meu ca tâmpita, căci dintre marea de elevi ce cutreiera holurile, unul s-a oprit și m-a întrebat dacă mă simt bine. Am zâmbit și l-am dat naibii de dulap, întorcându-mă apoi spre cel care mi s-a adresat.
Eu: Da, da sunt bine. Ăăă aproximativ. Sunt de fapt mai pierdută decât o găină într-un muzeu. Mă rog.. Dacă tot ești aici, ajută-mă, că nu ți greu.
Sugawara: Sigur. Sunt Sugawara Koushi. Sunt de asemenea președintele consiliului, deci, aici să te ajut. Spune-mi unde trebuie să ajungi.
Eu: Eu-s Yuuta Chiyo. Și trebuie să ajung cât se poate de repede în sala de Biologieeee.
Suga: Oooh, ți-e dirig Aizawa. Fain de voi. O să ai un an interesant, mai ales în clasa aia.... Am fost mai devreme până acolo deci te pot anunța că colegii tăi.. mm mai bine vezi pentru tine.
Cu astea spuse, ia colțu și îmi arată clasa.... care era fix după colț. Când realizez ce proastă am părut îmi vine să mă iau la bătaie. Îi mulțumesc totuși, și intru în clasă înainte să apuce să zică ceva. Totuși nu apuc să fac mai mult de un pas căci imaginea mă lovește din plin. Trebuie să mărturisesc că atunci cănd am zis colectiv fain, m-am referit într-adevăr la băieți, da se pare că am nimerit chiar mai bine decât mă așteptammmmmm.
Probabil din nou stăteam și mă holbam la ei ca la grădina zoologică, căci o altă voce groasă și răgușită de parcă cel care vorbea abia se trezise, mi se adresează, trimițându-mi fiori de încântare pe șira spinării.
?: Te rog ia loc.... șii vezi că salivezi.
A naibiii să fiuu, după aparențe era mai în vârstă decat noi, deci el trebuie să fie Aizawa-sensei și mamă mamăă... era un snack, tre să recunosc. Și-a ridicat o sprânceană când a vazut că nu mă mișc din loc, lucru ce ma făcut să mă urnesc din loc numaidecât. Am scanat dintr-o privire sala și am constatat că singurul loc liber e in ultima bancă de la ferestră, lângă singura fată din toată clasa. M-am așezat lângă ea și fără să scap o secundă, i-am adresat numaidecât o privire de extaz criminal, însă ea deja se uita la mine cu aceeași privire. Deci nu ne-a trebuit mai mult, am hotărât chiar atunci că suntem cele mai bune prietene și că o să fie un an pe cinste, fără ca măcar să ne fi vorbit vreun cuvânt.
Aizawa-sensei începuse să facă prezența , iar noi două notam nume ca disperatele încercând în același timp să ținem minte fețele cu care erau atribuite. Tot așa ne-am aflat numele unei alteia, realizând că amândouă am uitat să întrebăm.
Aizawa: Ora asta nu facem lecție, deci o să aveți timp să vă cunoașteți unii pe alții. Eu o să mă culc puțin, treziți-mă când sună clopoțelul.
Nu am avut nevoie să auzim mai mult căci sala s-a umplut în secunda doi de gălăgie.
Maria: Finallyyy! Hei bestiee! Ce față ai facut când l-ai văzut pe Aizawaa, spune și începe să râdă.
Eu: Spune-mi că nu ai fost la fel și nu o să te creeed. Ai văzuttt ce bine arată omu!? Dacă și ceilalți profi arată așa, mă reprofilez pe older men.. daca știi ce zic, spun și mă apucă șî pe mine râsul.
Maria: Ohoohooo, crede-mă știu ce zici. Dar lasă asta acum, timpu pentru muncă. Câte nume ai reușit să aduni?
Eu: Ok ok, fii atentă. Kirishima, cel din colț. Asahi, cel înalt. Jean, ăla cu mutră de cal. Tsukishima, ala înalt și cu ochelari.
Maria: Uuuu, interesante alegeri. Dar uitee. Reiner Braun, noua mea țintă. Sasori, mijloc dreapta. Eiji, Sasuke, Yuri, Shorter.
Eu: O să fie într-adevăr un an genialll
Maria: Abia aștept, spune holbându-se în direcția lui Reiner, care, de cum observă, îi intoarce privirea și zâmbind ușor îi face cu ochiul.
Eram singurele fete din clasă deci cumva toți ceilalți ne țineau în raza lor vizuală. Cu astea spuse, clopoțelul a sunat, iar noi am ieșit pe hol.
