Darul

Capitolul VII

Nathan clătină din cap.

În sfârşit, îl privi în ochi, cu o teamă vizibilă. Imediat, furia lui începu să treacă.

— Sara?

— Da, Nathan? întrebă ea, coborând privirea.

— Uită-te la mine.

Se uită. Avea lacrimi în ochi. Nathan oftă prelung, întretăiat.

— Voiai să-mi spui ceva? întrebă ea, văzând că nu făcea decât s-o privească.

— Aia nu-i o vatră.

Ieşi din cabină. Sara privi lung după el, înainte de a se întoarce spre Matthew şi Jimbo.

— A zis că vatra nu-i vatră?

Cei doi dădură din capete în acelaşi timp.

Umerii Sarei se prăbuşiră.

— Arată ca o vatră.

— Ei bine, nu e, răspunse Matthew.

Îi dădu lui Jimbo un ghiont.

— Explică-i tu.

Jimbo încuviinţă, apoi îi spuse Sarei că bucăţile de fier din colţul cabinei fuseseră aduse din ultima călătoriei a lui Nathan. Trebuiau să fie folosite la repararea sobei vechi din birourile Emerald Shipping Company. Nathan uitase să le debarce când acostaseră în port, continuă Jimbo, deşi era sigur că data viitoare căpitanul n-avea să mai uite.

Matthew încheie explicaţiile spunându-i Sarei că spiraiul servea doar la iluminat şi aerisire. Nu era un horn.

Când cei doi terminară, Lady Sara era roşie ca focul în obraji. Le mulţumi pentru răbdare. Se simţea ca o proastă.

— Puteam să omor pe toată lumea, şopti ea.

— Puteai, dară, fu Matthew de acord.

Sara izbucni în lacrimi. Cei doi fură atât de impresionaţi, încât Jimbo se uită urât la Matthew.

Dintr-o dată, Matthew se simţi ca un tată care încearcă să-şi mângâie fiica. O cuprinse pe Sara în braţe, bătând-o stângaci pe spate.

— Lasă, Sara, că nu-i chiar aşa de rău, o consolă şi Jimbo. N-avea-i de unde să ştii că nu e vatră.

— Şi o idioată şi-ar fi dat seama! strigă ea.

Cei doi dădură din capete, privindu-se pe deasupra creştetului ei. Apoi, Matthew spuse:

— Şi eu aş fi putut crede că era o vatră, dacă nu...

Nu mai putu continua, căci nu-i trecea prin minte nici o minciună plauzibilă.

Jimbo îi veni în ajutor:

— Oricine ar fi crezut că e o vatră, dacă nu era prea deprins cu corăbiile.

Nathan îi privea din uşă. Nu-i venea să creadă ce vedea. Jimbo şi Matthew, doi dintre cei mai necruţători piraţi cu care avusese vreodată cinstea să lucreze, se purtau acum ca două dădace. Ar fi râs dacă n-ar fi revăzut chiar atunci pagubele cauzate de foc. Se încruntă din nou.

— Când termini de învineţit spinarea nevesti-mi, poate pui nişte oameni să facă curat aici, Matthew.

Apoi se întoarse spre Jimbo.

— Scândurile din podea s-au dus până jos. Ocupă-te de reparaţii, Jimbo. Matthew, dacă nu-ţi iei mâinile de pe nevastă mea, nu ştiu ce-am să...