Chestie scrisă acum 8 luni

123 7 0
                                    

        Speranța e un malpraxis sentimental. Stai ce? Ce-i ăla? Malpraxis-ul  nu era un termen folosit doar în medicină? Ba da, dar, vezi tu... Bănuiesc că tu, acum speri la ceva; să săruți femeia visurilor tale, să conduci un Ferrari roșu, să fii invidiat de colegii de la serviciu... dar, cât aștepți, sau mai bine zis, speri, nu acționezi cu nimic.E cinci fără un sfert iar tu îți bei cafeaua abia acum. Că de, ai fost în tura de noapte.  

        În tot acest timp uiți de tine, îi ajuți excesiv pe restul și uiți de țelul tău. L-ai înlocuit pe Popescu în tura de noapte că, vai Doamne, fiică-să are febră( deși, e măritată de câțiva ani și are deja doi copii).DAAAR acum n-avem timp de Popescu! Trebuie să amintim de Ionescu și de cum l-ai împrumutat cu bani deși, nici tu nu aveai. 

        Acum înțelegi? E un malpraxis sentimental căci, atât timp cât îți aștepți propriul bine , îl faci altora. 

        Paradoxal, așa-i? Un lucru ce ne încântă să ne facă rău?! De fapt, suntem înconjurați de paradoxuri, antiteze și tot felul de metafore stupide. 

        Paradoxul primei iubiri. E prima dată când iubești, când rugăciunea de dinainte de culcare este pusă pe locul doi în favoarea unei conversații de cel puțin o oră cu cel pe care " îl iubești"; când tu nu mai contezi, când vorbele lui devin sfinte, iar faptul că te-a privit este o binecuvântare. Dar în numele a tot ce este sfânt, n-ai mai iubit înainte! Atunci, de ce prima iubire e cea mai arzătoare dacă nu ai ai nici cea mai vagă idee cu ce se mănâncă?! De ce prima iubire e cea care nu se uită, cea care te urmărește și în gaură de șarpe...? 

         Antiteze, să nu uităm de antiteze. O antiteză e atunci când binele luptă cu răul, când mama se ceartă cu fiul, când nu știi dacă să bei deși iei pastile. Ți-am spus până acum despre antiteza dorinței? E atunci când crezi în fel de fel de mituri precum cel despre chibritul lăsat să ardă complet; dacă arde până la capăt, persoana la care ne gândim, ne iubește. Ironic, îl stingem după maxim o secundă. Sau, tânjim după ninsoare, dar la primul fulg de zăpada ne baricadam în casă. Înnebunim dacă nu avem ce dorim, fugim imediat ce primim. 

Gândesc, simt, trăiescUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum