Stalker împiedicat

Patru

Ajuns acasă primul lucru pe care Tudor l-a făcut a fost să-și arunce geanta în coșul de gunoi pe care-l ținea lângă birou, stricându-și o insignă cu Lacuna Coil, singura pe care o avea și  mai apoi  pumnul său făcu cunoștință cu peretele rece. Era nervos peste măsură, iar el era genul care chiar se enerva greu.

Se așeză pe pat, își descheie bocancii pe care-i aruncă tocmai lângă ușă, murdărindu-și puțin posterul cu Dimmu Borgir exact pe locul în care avea autograful. Înjură scurt și se aruncă în genunchi, apucă de plapumă pe care o trase după el până la ușa și cu care începu să șteargă ca un disperat. Se rezemă cu capul de ușă după ce termină și oftă fericit că mare parte din murdărie se dusese.

Nu-i venea să creadă că putea să fie atât de supărat din cauza unor mega de internet. Deși știa că nu din cauza asta era nervos, dar nu dorea să recunoască sub nici o formă că ceea ce-l dăduse peste cap fusese de fapt felul în care Andreea se purtase. Aceeași Andreea împreună cu care făcuse concurs de scobit în nas atunci când erau mici, care îl bătuse în clasa a patra și din greșeală i-a spart nasul atunci când a împlinit treisprezece ani, lovind cu pumnul ei micuț pe lângă piniata ce se afla în fața lui.

În schimb, acum, văzuse o fată frumoasă, plină de încredere în sine și care știa că-l putea lăsa fără replici dacă-și punea capul la contribuție. Își lovi ușor capul de lemnul din spatele său și oftă. Parcă-i plăcea mai mult de ea atunci când nu avea sâni la care să se uite sau când nu purta blugii aceea negri, pe care-i lua în fiecare joi, special pentru că se ducea la cafeneaua din capătul bulevardului pentru a bea un ceai, însă numai pe tura blondului a cărui nume-l uitase și pe care ea îl simpatiza.

Se ridică de jos, își aruncă tricoul pe care-l purta pe pat, trase scaunul de la birou și se așeză comod. Apăsă pe butonul său preferat și în câteva clipe muzica răsuna în toată camera. Adora momentele în care era singur acasă, pentru că putea să se bucure de forma sa de artă preferată la adevărata ei valoare. Probabil vecinii aveau să-i anunțe părinții, iar, de ceea ce se petrecea în casa lor cât timp erau plecați, dar nici că putea să-i pese mai puțin de asta. Avea alte lucruri mult mai importante de făcut.

Deschise Google Chrome, întră pe Wattpad, își făcu rapid un cont cu numele de Tudor.x și primul lucru pe care-l făcu a fost să-și caute scriitorul preferat, să îi apese butonul de Follow, pentru că nu dorea să rateze nimic din ceea ce tipul acela genial avea să posteze în viitor, după care îi adăugă toate cărțile la lista sa de citire și votă fiecare capitol pe care citise, până atunci de la el. Îi studie profilul și zâmbi în sinea lui atunci când observă că poza de pe fundal era cu unul din serialele sale preferate și unul din cei mai geniali actori de acolo: Dean. Nu văzuse serialul, dar Andreea avusese grijă să-i arate poze cu toate personajele până la sezonul zece, să le facă câte o scurtă descriere și apoi să-l sune plângând de câte ori Dean pățea ceva sau lucrurile nu ieșeau așa cum dorea ea. Așa că, fără să vrea, ajunsese să-l placă pe acest personaj misterios.

Avea sute de fani, dar cum să nu aibă când scria așa de frumos? Se uită de două ori atunci când observă la câte persoane dădu el Follow: șase oameni. Dădu refresh la pagină dar tot atât scria.

Deși nici unul din acele detalii nu întrecea descrierea pe care și-o puse: "Scriu de plăcere. Ascult muzică, citesc cărți, vizionez filme și seriale de calitate, iar calitatea eu o definesc. Tot ceea ce ține de mine este de calitate, în afară de mutra mea de cimpanzeu care a suferit niște modificări majore datorită unor experimente făcute în Baskerville." Iar ca totul să fie și mai amuzant, în poza de profil avea un cimpanzeu cu o carte în mână. Începu să râdă așa de tare că pentru un moment le acoperi grohăiala ălora de la Dimmu Borgir.