Sarcina - Partea a patra [editia de iarna]: Un inger.

285 8 6
                                    

O durere cumplita mi-a cuprins partea stanga a corpului. Mi-am simtit picioarele ridicandu-se de pe pamant, tot corpul mi-a plutit pentru cateva secunde.

Imi simteam trupul moale, amortit, durerea inca era acolo, dar se stingea incet. Senzatia de plutire a incetat in momentul cand mi-am simtit umarul stang frecand cimentul tare, apoi rostogolindu-se de cateva ori pana sa ajunga intr-o pozitie finala.

Stateam pe o parte, imi puteam auzi bataile inimii. Imi vedeam aburii iesind pe gura incet, iar apoi rasfirandu-se in aer. Se facuse frig in acele cateva secunde.

Imi doream sa fiu in bratele lui din nou. Sa-l simt protejandu-ma in acele ultime clipe ale mele.

Viziunea mea a devenit rosie, simteam cum lichidul sangeriu imi acoperea ochii. Am incercat sa ma misc, sa imi sterg ochii. Insa fara succes. Orice tentativa de a ma misca era nula. Durerea imi patrunsese in oase, mai puternica decat inainte. Cateva lacrimi mi-au scapat prin colturile ochilor.

Inima mea batea din ce in ce mai incet. Toata viata mea, toate persoanele dragi mie, EL, toti se indepartau de mine. Am incercat sa fug dupa ei, insa nu ma puteam misca. Desi sangele imi intra in ochi, nu am vrut sa-i inchid de teama sa nu-i mai pot deschide vreodata.

Am stat acolo nemiscata, ascultandu-mi bataile inimii. Fulgii de nea mi se asezau pe mana, iar eu vroiam sa-i strang in palma. Insa ei ramaneau reci in palmele mele.

De ce nu se topeau?

~

Mi-am inchis ochii. Stiam ce avea sa se intample. Imi minte, mi-am luat adio de la toti si toate si am asteptat.

Am inceput sa aud voci in jurul meu.

-Cineva sa sune la ambulanta!

-E o fata acolo! Incompetentul acela a dat peste ea fara sa clipeasca!

O voce grava, confuza, de om in toata firea, i-a reprosat:

-Dar...nu...nu am vazut-o! Va jur!

-Aiurita a trecut pe rosu!

-Asa e, omul nu are nicio vina!

Incredibil....de asta le pasa lor. Nu le pasa ca un suflet se stinge in fata lor, tot de legea lor incurcata se agata.

-Oi. Dati-va la o parte.

Un baiat inalt, cu parul negru si o suvita blonda in fata, cu ochii albastrii ca cerul de noapte aparu prin multime, dand lumea la o parte.

-Nu puteti vedea ca un suflet se stinge sub ochii vostri? s-a asezat intr-un genunchi langa mine si m-a acoperit cu fularul sau bleumarin.

Dupa care s-a ridicat si si-a scos celularul, dupa care s-a indepartat in timp ce lumea inca ma privea ca pe cel mai ciudat lucru.

S-a intors la mine si m-a luat de mana. A inceput sa-mi sopteasca lucruri, sa ma tina treaza.

-Cum te cheama?

Vocea lui era la fel de calda ca mana sa.

-Yu.....Yuichirou.

A continuat sa-mi puna intrebari sa ma tina treaza. Din cand in cand imi spunea: 'Nu-ti face griji, va fi bine.'

Sirenele au rasunat, iar totul a devenit negru.

Nu-i mai simteam mana cea calda tinand-o strans pe a mea. Nici fulgii de nea acoperindu-mi obrazul.

Nu.

Nu mai simteam nimic.

-----

私が死亡した。

Yuichirou~

♨ Sarcina - "Croiește-ți propriul drum" :ROWhere stories live. Discover now