Ok...era ora 10 dimineata si il asteptam pe Angel, imbracata cu rochia mea cea rosie primita cu o seara in urma. In nici trei minute, am auzit o bataie in usa.
-Intra! am spus eu, si l-am zarit pe gardian.
-Buna dimineata, printesa Rosalinda! Imi cer scuze de intarziere, insa am fost foarte prins cu cateva mici incidente! Dar acum va pot conduce la masa, daca este in regula...
-Intarziat? Trei minute inseamna la tine intarziat? Stai linistit, si inca nu pot sa inteleg de ce mi te tot adresezi cu "printesa" si "Rosalinda"! Ai putea macar incerca sa imi spui Amy? Te rog?
-Imi pare rau, dar acest lucru nu imi este permis. Vei primi toate detaliile, asa cum ti-am promis. Ah da, era sa uit! Domnul director doreste sa luati micul dejun alaturi de el.
L-am urmat pe Angel prin academie, pe niste culoare largi, goale, ceea ce mi se paru ciudat, pentru ca era totusi o scoala. In cateva minute am ajuns in fata unei usi foarte inalte negre,din lemn de abanos sculptata minutios cu decoratii ce intruchipau tufe si flori de trandafir. ce-ti era si cu trandafirii astia peste tot,la fiecare pas?
Eh, nu mai conta. Angel a deschis usa pentru mine si am intrat ezitand. In fata mea se afla o masa imensa plina cu bunatati, la capatul opus fiind un tip, cu spatele la noi.
_Domnule director, am adus_o pe prinţesă aşa cum mi_aţi cerut, spuse Angel.
_Multumesc, gardian Angel, lasă_ne, te rog, singuri...
_Da, domnule...spuse si se retrase.
M_am uitat cu sfiala la cel numit director si mi s_a parut ca recunosc vocea, caci semana parca cu cea a baiatului din visul meu...
_Ia loc, te rog, Rosalinda...imi spuse bland.
_Eu... ce se petrece? De ce m_ati adus aici? am intrebat eu. Cine sunteti si ce vreti de la mine?
Atunci Directorul se ridica si veni spre mine avand mainile la spate. Dar abia cand s_a aflat la un metru de mine l_am putut zari petfect...nu pot explica de ce...Si am,ramas impietrita de surprindere...caci spre uimirea mea era...
_Ambrogio. Ma numesc Ambrogio. Ne_am mai intalnit si inainte, Rose. Iti amintesti cu siguranta, nu e asa? Dar ca sa fiu sincer, esti mult mai splendida acum, frumoasa mea...de parca ai fi un boboc ce isi deschide incet petalele, dezvaluindusi incet frumusetea efemera...imi spuse.
Era el! baiatul din visul meu! Ah, purta acelasi costum divin, aceiasi ochi rosii blanzi ma priveau cu dragoste si admiratie pura...acelasi par inchis la culoare ce atarna rebel si cumva totodata aranjat...minunatul, palidul Ambrogio...
Mi_a mangaiat chipul fierbinte de emotie si mia zambit, oferindu_mi un trandafir rosu...la fel ca in vis.
_Stiu ca tie greu, dar tu apartii acestui loc, Rose. Team adus aici ca sa te protejez, sa fii in siguranta. Mica mea printesa...cata candoare ascunzi in privirea_ţi divina...
Cumva el era cel care ma admira? Cum, cand el era un zeu, atat,de de... de incredibil de perfect si de superb! Ah, ce mult mi_as fi dorit sa isi tina mana pe obrazul meu la infinit...mana lui asa...glaciala? Asta era straniu...singurul lucru ciudat la el...sau nu, daca perfectiunea era ceva ciudat...
_Dar...eu nu sunt o printesa...nu, faceti o greseala, e atat de gresit! Nnnu nu eu nu trebuie sa fiu aici, nu e bine...Ce e cu mine, nu inteleg...Deodata miam amintit de lup, David! era ranit, ma protejase...ce se intampla? David...am murmurat. David unde este? l_am intrebat pe Ambrigio, sarind langa el. Trebuie sa stiu ca e bine, TREBUIE sa il vad! Acum! Te rog! l_am implorat, cu ochii arzand de lacrimi amare. .
Atunci el a facut cel mai neasteptat lucru: m_a strans in brate, si m_a alinat.
_Linisteste_te, mica mea Rosy ....nu plange, te rog...te rog promite_mi ca vei ramane cu mine, sa te stiu in siguranta...
M_am dezlipit de langa el, stergandu-mi lacrimile. Nu stiam de ce voia sa raman si de ce sa ma protejeze, dar stiam ca intrun fel el... el...tinea la mine...dupa tonul lui, dupa felul cum ma privea, cum se comporta ...
_V..voi ramane. Promit. Dar vreau sa ma duci la David... te rog, am nevoie sa il stiu cu mine, sa ....sa fiu cu el. Atat iti cer, directore Ambrogio...
_E doar Ambrogio pentru tine, Rosy. Daca asa te vei simti mai bine, fie...te voi duce la el...
Cand Angel imi deschise usa camerei lui David, l_am zarit pe podea, in genunchi.
_David! nu! am sarit langa el, speriata, imbratisandu_l. L_am mangaiat pana ce se opri din gemut si l_am linistit. Intr_un final imi cazu in brate extenuat.
_Rose...murmura el printre dinti.
_Şşşş...sunt aici...
David incerca sa imi zambeasca apoi adormi...
Ambrogio ma privea usor trist stand in usa, zambind melancolic...insa i se citea dezamagirea pe chip. Durerea...
_Multumesc...i_am spus...
Surase trist.
_Ii va fi foarte bine cu tine sa il ingrijesti...stiu asta..
Inainte sa apuc sa clipesc, el disparu.
ce? cum a facut_o?
Nu mai conta cand David ma prinse tandru de mana...totul disparuse, eram doar eu si el...
_Esti bine? ma intreba.
Am zambit.
_Eu? Dar tu? Tu esti ranit...
_Nu mai sunt...nu de cand ai intrat in camera...si in viata mea, Rose...
Am stat acolo simtind cum ma cuprind fiori ...
_Ai rosit...sopti el zambind, apoi imi atinse incet obrajii, iar eu am privit emotionata in alta parte...
Rase cu amar...
_Ar fi trebuit sa stiu...
_Ce? Ce anume?
_Esti altfel...nu te pot citi ca pe ceilalti. Destinul tau nu e prea clar, si nu imi dau seama ce simti pt mine... Dar un lucru e sigur: nu vei fi sau nu esti ca restul. Esti noua. Nu vei fi om, vampir sau varcolac... nu stiu exact cum vei fi, dar ... vei fi un hibrid...ca mine....
