Fugeam ca din giura de sarpe si ma rugam sa se termine odata aceasta urmarire! Auzeam in spatele meu gafaitul si maraitul unui lup si pasii grei pe frunzele uscate ce se asternusera in straturi.Cu toate acestea stiam ca nu era un lup,era mai mare...avea in jur de 4 metrii lungime si 2 inaltime.
-Las-o ls mine, Darkknight!...am auzit o voce taioasa care il facea pe lupul imens sa maraie diavolesc si sa goneasca inca mai rapid. Acum erau 2 creaturi pe urmele mele!Ei erau vanatorii, iar eu prada, ca o caprioara neajutorata.Acest sentiment imi facea inima sa se zbata, dar biata de ea evea sa imi cedeze curand...Respiratia mi se intretaia si o presiune imensa imi tortura pieptul. Totul incepea sa se incetoseze si sa se intunece, creierul meu nu primea destul oxigen si aveam halucinatii1
Bestia din spate a simtit ca nu mai puteam face fata si-a luat un avant puternic si in urmatoarele secunde mi-am pierdut cunostinta.
Am deschis ochii si am simtit o presiune pe corpul meu.Am inlemnit...un lup gigantic u ochii portocalii lucitori ma privea fix,avand insa pupilele subtiri ca ale unei pisici.Isi tinea o laba pe stomacul meu, dar nu se lasa cu toata greutatea pe mine, doar cat sa ma tintuiasca la pamant.
In spatele bestiei, sus, intrunul dintre copaci se auzi o fosnitura.Bestia isi intoarse capul si isi increti botul, maraind si dezvaluind un sir de dinti amenintatori...Reveni cu privirea spre mine,de aceasta data insa se apropie cu botul pana ce nasul lui il atinse pe al meu...Si-a luat lba de pe mine si lasa botul in jos precum un caine umil, redandumi astfel libertatea.
Dar nu am fugit, Am ramas, nu stiu de ce,nu ma mai temeam de moarte sau de lupul imens de langa mine. A ridicat mana cu prudenta si l-am atins pe cap.El s-a aplecat mai mult si atunci l-am mangaiat, moment in care si-a lasat urechile in jos de placere.S-a apropiat de mine, iar eu am facut instinctiv cativa pasi in spate. Lupul si-a bagat botul pe sub bratul meu, voia sa il mai mangai...M-a privit cu ochi blANZI, SI AM SIMTIT O ATRACTIE STRANIE FATA DE EL.Cand a scos un geamat subtire si trist, nu i-am mai putut rezista, i-am apucat capul cu ambele maini si i-am lipit botul de fruntea mea...
Nu voia sa ma raneasca...dupa cateva secunde insa m-a pus la pamant jucaus si mi-a lins obrazul cu varful limbii. Dupa un moment insa, in loc de limba lui am simtit doua buze moi si calde, iar in loc de pieptul blanos am simtit unul uman, atat de frumos, de lucrat...de puternic...
Ah! Inainte sa apuc sa ii vad chipul s-a transformat in lup, fiind azvarlit de pe mine de catre celalalt tip care ma urmarise...Era inalt, avea parul drept ce ii incadra perfect fata, si era foarte rapid si puternic...
In nicio clipa se teleporta intr-un copac la vreo 10 m inaltime., privind cu ura la lupul ce scotea in schelalait de durere care mi-a sfasiat inima.
Cand lupul a dat sa se ridice, tipul s-a teleportt langa el si a vrut sa il lobveasca, dar nu i-am permis...
-Nu, nu il rani! am strigat si m-am ridivcat rapid, sarind in fata atacatorului,protejand lupul...sau ce o fi fost el.
L-am privit pe tipo cu ochii patrunzatori, respirand profund si incercand sa ma tin pe picioare, Aveam bratele intinse in lateral,parul imi era suflat de vant si hainele murdare si rupte...Pantalonii scurti si tricoul lasau la vedere ranile provocate de fuga printre maracini, scaieti, tufisuri si crengi. Aratam jalnic si in mod clar eram in dezavantaj.El era un supraom, eu o fata lenesa obosita si ranita. Mda...o lupta unu la unu nu avea sens...
Totusi, tipul a oftat, a facut o plecaciune si a spus:
_Iertare, Majestatea Ta!apoi s-a dus...
Eram confuza! De ce imi spusese asa?De ce nu ma doborase ca sa termine treba? In ce relatii eram cu el? Ce era cu lpul si ce aveam sa fac acum???Toate aceste intrebari aveau sa isi gaseasca raspunsul alta data, pentru ca eram atat de slabita incat pur si simplu am cazut! Lupul s-a ridicat, a bagat botul sub mine, s-a aplecat apoi m-a aruncat cat de bland a putut pe spatele lui.
A schiopatat cativa pasi si si-a dat seama ca laba dreapta din fata ii sangera...Si-a intins gatulspre cer si a urlat puternic, sumbru, victorios! O una plina imensa portocalie lumina calea prin padure si cu chiu cu vai a reusit sa ma care in spate...
Lupii si creaturile noptii isi faceau simtita prezenta, cantand un vals mortal al padurii...Drumul ne-a fost insotit de aceasta melodie, si cu toate ca nu eram constienta de ce se petrecea, auzeam..si cumva...
...ma bucuram de dulcea oda a intunericului...
