Tribunalul scriitorilor

cascada de culori mortuare- letargic

Salutări tuturor wattpadienilor! 

Poftiți la o nouă critică, așa-i?

Asta mi-e introducerea în formă cea mai scurtă. Fără alte cuvinte, aș aprecia că toate comentariile autorului cărții, cele legate de paragrafele următoare, să fie exprimate în dreptul acestora, pentru a-mi mai ușor a urmări părerea acestuia despre fiecare parte a capitolului.

Delectează-te cu acest capitol al unor poezii "mortuare" și atât de profunde.

***

Multumesc autoarei pentru cererea dată și încrederea alăturată.

Titlul

Ce am observat inițial a fost modul scrierii acestuia, fără majuscule, deși există diacritice, lipsa articolului nehotarât, ceea ce-mi transmite intenția autorului de a păstra "cascadă" drept o identitate de sine stătătoare, independența. Și mai ales punctul de la sfârșit, unic prin propria-i existența, reprezentând o tăioasă și bruscă încheiere.

Cât despre conotațiile acestuia, cascadă redă ideea unui flux constant de gânduri, sentimente și dorințe mai abrazive decât cele obișnuite, din sfera soarelui, cea clasică. Atât perioada temporală. cât și curentul actual literar includ asta, așadar s-a realizat numai din această sintagma apartenența la modernism, și totodată subiectivism, ceea ce este bine.

Deși mi-este neobișnuit să includ în comentarii coperta, la această simt o adevărată nevoie. Sunt realistă suficient încât să știu că un produs, fie el și literar, are o formă, un ambalaj după gustul creatorului. Pe lângă vagile influențe asiatice, preluate din acel gât, tors de dragon, respectiv denumirile capitolelor, "jisei", "sijo", această exprimă neclaritate, și la prima impresie, nu are punte de întâlnire cu înfățișarea integrală a cărții, ceea ce denotă dezinteres sau lipsa de inspirație.

Descriere

Datorită inexistenței acesteia, țin doar să zic faptul acesta este un punct minus al întregului "produs" creat. Nu cunosc motivul acestei lipse, dar simt efectul, alături de ceilalți cititori, care nu este dorit nici de public, nici de autor, îndrăznesc să spun.

Părerea generală

Poeziile sunt, sincer, mai mult decât pot înregistra sau înțelege în prezent, și niciodată nu m-am crezut atotștiutoare și cumva nu mă sperie, ci mă încânta să descopăr ceva necunoscut, nou față de multe altele.

Totuși, dacă simți cu adevărat acele versuri, și nu le creezi doar că o înșiruire a cuvintelor ce se vrea dramatică, ai autenticitate, ai mare atenție cu riguroasă și în același timp o aparent neatentă așezare, construcție, ai complet subiectivism și îmi pare suficient de asumat.

Sfaturile adunate

-implică-te mai mult în aspectul cărții, pentru că întregul conținut poetic merită întreagă ta dedicare

-scrie măcar o mică descriere, în care poți include o artă poetică, sau alte versuri proprii

-poți păstra fundalul negru la coperta, dar realizează cel puțîn o schimbare și în această

-adaugă etichete

-citește mult

-scrie în continuare, și ori mărește paleta sentimentală, ori aprofundeaz-o

-ți-ai creat un timbru liric puternic, asumă-l și urmează-l

În rest, toate bune și cât se poate de sincere.

......................................................................................................................

Țîn să numesc personal al meu conținut că fiind scurt, însă dat fiind "incompatibilitatea" între mintea mea, experiență mea lirică, respectiv acest conținut, mi-am păstrat mai presus de toate onestitatea, sper că am făcut ceva de calitate, chiar dacă în cantitate mai redusă.

Timpul scrierii: 2 ore.

Întrebare pentru autor: Cum ai publicat capitolele fără a le oferi titlu? Se poate să fiu eu neinformată, dar până acum știam că există impedimente în crearea unul capitol nenumit.

Recompensă: Un follow, voturi la 3 dintre capitolele anterioare, respectiv adăugarea unui scurt comentariu legat de această critică la sfârșitul unui capitol din cartea ta, care să includă numele acestei cărți.

Până dată viitoare, doresc tuturor mult chef de lucru și o grămadă de inspirație.

Hai să(continuăm să) scriem!