Pranksters (Sirius Black)

Capitolul 2

După ce am cumpărat tot pentru școală am așteptat ziua de 1 septembrie memorând manualele de pe care voi învața anul acesta foarte entuziasmată și emoționată. Și după ce am numărat zilele trecând a venit ziua în care plec spre Hogwarts. Mama m-a trezit devreme și se vedea că nu a dormit și că a plâns. Mereu face asta când ziua de 1 septembrie vine.

"Ai luat totul, scumpa mea?" mă întreabă mama în timp ce punea pe masă farfuria cu omletă

"Da mamă. Am luat hainele de care am nevoie, robele, bagheta, cărțile și restul lucrurilor" spun în timp ce tai o bucățică de omletă

"Mama! Nu îmi găsesc mătura!" spune Robert disperat

"E deja în bagaj dragul meu.." îi zâmbește mama călduros

"Oh.. Okay" a răsuflat ușurat așezându-se pe scaun începând să mănânce și el

Celine ni s-a alăturat imediat și după ce am terminat a început goana către mașină pentru că e un drum lung până la King's Cross. Am luat-o pe Charlotte, pisica mea, în brațe și am început să o mângâi aceasta râzgindu-se în brațele mele. O înțeleg pe mama acum.. Tata este plecat cu echipa lui și ea e singură cu noi 4.  Chiar îmi pare rău că trece prin asta dar după rămâne doar cu Caleb deci poate va fi mai bine.

"Isabella, haide!" spune Robert trezindu-mă din starea de visare

Am coborât din mașină și am pus-o pe Charlotte deasupra bagajelor și pornind spre platforma 9 3/4 după mama și frații mei mai mari. Caleb se ținea de mâna mamei și sărea fericit în pas cu ea. Robert a trecut primul iar apoi Celine ca eu să rămân ultima.

"Stai calmă. Nu se va întâmpla nimic." îmi șoptește mama "Poți închide ochii dacă vrei"

I-am zâmbit recunoscătoare și am trecut în fugă prin zid. Într-o secundă am ajuns pe peronul 9 3/4 care era la fel de aglomerat ca întotdeauna. Colegi care se revedeau după o vară întreagă îmbrățișându-se, cei din primul an la fel de emoționați ca și mine și părinți care își lăsau copii pentru un alt an departe de casă.

"Noi mergem la prietenii noștrii mamă!" o îmbrățișează Celine fugind mai apoi către un grup de fete care s-au bucurat poate prea mult să o vadă

"Ne vedem de Crăciun, mamă" spune și Robert sărutându-i obrazul și mergând spre grupul său

Mama m-a dus până la intrarea în tren unde ne-am oprit. Am luat-o pe Charlotte pentru a putea băga bagajele în tren.

"Să ai grijă de tine, scumpa mea!" spune mama aproape plângând "Și să nu intri în probleme și să înveți"

"Te poți baza pe mine, mama" o îmbrățișez sărutându-i obrazul și urcând mai apoi în tren

Am cautat un comportiment gol dar nu prea mai era niciunul așa că am intrat în unul în care era doar o fată brunetă care citea o carte.

"Bună! Pot să stau și eu aici? E plin peste tot" îi zâmbesc prietenos

"Cum vrei" răspunde sec nelăsând cartea jos

"Eu sunt Isabella apropo. Tu cine ești?" o întreb și am văzut-o lăsând cartea jos

"Rachel" a răspuns la fel de sec și dintr-o dată părul ei s-a făcut galben

"Ești metamorf! Asta e super!" spun sincer privind cum părul ei se transformă acum într-o nuanță de roșu aprins

"Nu cred că e așa mare lucru" spune supărată

"Îmi pare rău.. Nu am vrut să te supăr" îi răspund și am văzut că părul ei s-a transformat din nou în negru mat dar vârfurile au rămas roșii "Îți stă bine așa apropo"