In ziua urmatoare, ne-am adunat cu totii in fata pesterii Akatsuki,urmand ca Pain sa ne dezvaluie ce misiune aveam fiecare...Stateam intre Kisame si Itachi, si incercam sa ignor privirea arzatoare si furioasa a lui Sasori. Era ca si cum incerca sa ma distruga folosindu-si doar ochii, si mergea, ma simteam constransa si vulnerabila in fata lui.
Deodata insa, l-am vazut zambind atroce si facand ochii mici!O nu! Ce avea de gand?? Am inghitit in sec si am simtit cum albesc toata de teama... Avea sa dezvaluie secretul!
Secret...secret...secret! Viata mea era guvernata de el! Ei bine, daca Sasori avea sa il dezvaluie, as fi murit...efectiv...Nu stiu de ce, dar asta simteam! Ca era o parte a mea ce trebuia ascunsa! Monstrul din inauntrul meu...si fie asa sau pe dincolo, tot trebuia sa mor odata! Ce conta daca era acum sau mai tarziu? Nu...nu avea nicio relevanta. Cel putin asa credeam...
Cand a facut un pas in fata si m-a privit pentru o clipa parca dorind sa ma avertizeze, am lasat privirea in jos, asteptand sa fiu executata.
-Pain sama, trebuie sa va cer o favoare!
Pain se intoarse catre el fara prea mare ardoare, si asculta:
-Spune odata, ce mai e acum!?
-As vrea ca eu sa fie oficial mentorul lui Yuko, avand permisiunea ta, si a ei...Dat fiind ca nu vad ce ar putea ea avea in comun cu Itachi- san, sunteti de acord?Adica ce anume ar putea sa o invete el?
Pain cugeta pentru cateva momente...era un subiect controversat...
-Asta este adevarat...hm...deci cred ca este stabilit atunci, Yuko este ucenica lui Sasori!
lui Sasori...lui Sasori...vorbele lui imi rasunau in minte ca un ecou...Am simtit privirea lui Itachi asupra mea, apoi pe a lui Kisame...asta mi-a dat puterea sa ma impotrivesc!
-NU! am strigat, sarind in fata. Nu este el! NU ACCEPT! Pain sama, trebuie sa ma crezi, trebuie ca este o greseala! Itachi trebuie sa fie mentorul meu, va rog! am izbucnit innebunita.
Toti ceilalti se uitau cand la mine, cand la Pain, asteptand verdictul.
-Imi pare rau, Yukomohari chan, dar nu se poate! Sasori are dreptate, tu si Itachi nu aveti nimic in comun, prin urmare el nu te poate invata nimic, intelegi?
-Dar asta este total fals!
Toti ma privira atunci cu interes, si in acel moment am stiut ca secretul meu...nu va mai fi mult timp secret.
-Ce vrei sa spui? intreba Itachi, apropiindu-se de mine.
-Da, Yuko, ce vrei sa spui? ma intreba si Sasori, atunci i-am simtit prima data teama. Teama de faptul ca aveam sa cedez si sa dezvalui ceea ce ma unea de Itachi, fapt care l-ar fi pus pe Sasori intr-un con de umbra...nemaiputand sa imi devina profesor in acest caz.
-Eu...eu...am spus balbaindu-ma...eu promit ca diseara sa ii dezvalui lui Itachi sama motivul pentru care ar trebui sa ii fiu ucenica. Promit, dar trebuie sa imi dati o sansa...pana maine...Pain sama...am spus descurajata, si am privit cum Sasori se albastrea de teama, de ciuda si de nervi. Asta mi-a dat oarecum puterea de a continua...asta, si faptul ca Itachi ma atinse pe umar, incurajator. Era se pare de partea mea...
-In regula, va dau timp!spuse in final Pain, moment in care eu si Itachi am rasuflat usurati.
-Poftim??? Nu nu se poate, ai spus ca este oficial ucenica mea! Asta ai spus, nu se poate ssa iti schimbi acum parerea! NU! se impacienta Sasori.
-Calmeaza-te Sasori, eu iau deciziile aici, si orice impotrivire a ta va fi sub nivelul meu de consideratie! Acum, echipa Itachi are ca misiune sa spioneze baza lui Orochimaru, echipa lui Deidara sa atace baza la ordinul meu, echipa Kakuzu va fi spion pentru Jinchuriki, iar echipa mea va ataca. Inteles? Imprastierea!
