In acea zi ma patrunsesera toate emotiile. Ma trezisem devreme, la ora 5 dimineata, si incercam sa imi exersez abilitatile de papusar incepator...
Deodata, in timp ce imi manevram marioneta, Kioshentsune, cateva sfori de chakra o prinsera...si ceea ce ma nelinistea era ca...nu erau ale mele.
O silueta intunecata ma privea de pe o ramura a unui copac. Zambea in coltul gurii si cumva stiam ca...ma urmarise!
M-am aprins de ciuda cand, de cateva ori, am incercat sa imi trag marioneta si am dat gres! Cine era individul asta? Si ce voia de la mine!? Am scrasnit din dinti si am marait enervata, apoi am ridicat capul spre tipul care ma perturba si i-am strigat ce-i drept, cam nepoliticos:
-Hei, tu, ciudatule, nu ai ce face la ora asta?Eu cel putin nu pot dormi, dar tu ce motiv ai sa apari asa neinvitat si sa imi intrerupi antrenamentul?!
Am evitat sa intreb de ce ma spiona, dar in momentul ala o singura intrebare ma mistuia de fapt: cine era?
Tipul ma privi impasibil, fara sa se miste deloc, si chestia asta ma scoase bine de tot din sarite.
-Ce-i cu tine? NU auzi sau ce?! Ti-am pus o intrebare, rspunde-mi ! Sau...
-Sau ce? ma intrerupse el din tipat, dar culmea, vorbind foarte calm si relaxat.
Nu i-am putut raspunde, dat fiind ca imi uitasem cuvintele cand ma intrerupse.
-Ce este? Acum tu nu vorbesti? Nu ai de gand sa imi raspunzi?continua pe acelasi ton.
-Eu...ei bine, eu te-am intrebat prima!am spus pe un ton mai linistit, dar lafel de intepat.
Ciudaul rase scurt si isi intoarse capul, privind in continuare la mine cu coada ochiului.
-Ce ti se pare amuzant, tipule!?
Scoase un oftat si zise:
- Pui numai intrebari al caror raspuns nu il cauti de fapt, nu-i asa? spuse el pe un ton misterios...
-Huh? Ce vrei sa spui?...
-Nimic. Intrebarea este ce vrei tu sa sti. Eu stiu ce vrei, si tu sti,dar ti totul inchis in tine, sperand sa primesti raspunsuri la intrebari pe care nu le pui...Hm...Ma intreb daca o sa pui totusi intrebarea care te macina, fiindca eu urasc sa astept prea mult...
Am tacut, fiindca tipului pur si simplu nu aveam ce sa ii raspund, nu-mi venea in minte nimic sfidator, nimic care sa-i inchida clontul! Era ceva care ma vrajea in vocea lui si in felul de a manevra oamenii...cum facea acum cu mine.
-Cum vad ca te-am absorbit prea mult, o sa trec direct la subiect. Asadar, intrebarea la care cautai un raspuns era sau nu era ''Cine esti"? Sau fiind spusa altfel, cine sunt?spuse si cobori vocea, prelungind suspansul.
De unde stia de fapt? Cum de aflase asta?Tipul imi intrase in cap si tot ce am putut sa gandesc atunci era "IESI DIN MINTEA MEA!!!!".
-Deci, lasand deoparte cuvintele...(pauza)
Intr-o fractiune de secunda, cat eu visam cu ochii deschisi, si mintea mi se plimba pe alte meleaguri, individul facu o miscare unduita din mana si imi trase marioneta langa el. Sforile mele chakra s-au pierdut, rupanduse in mii de bucatele.Am facut ochii mari si am inghetat de spaima si de uimire. In ce belea ai intrat, Yukomohari???
-...sa trecem la fapte! si-a continuat el ideea.
Profitand de neputinta mea de a face vreo miscare sau de a scoate vreun cuvant, a indreptat alte 5 sfori chakra fulgerator de rapide spre mine. "SPLASH!SPLASH!SPLASH!SPLASH!SPLASH!" se auzi cand imi prinse incheieturile de la maini si picioare si trunchiul.
-Aaah!am strigat de durere, caci sforile lui ma biciuira si imi facusera rani usoare...
-Prin urmare, acum pot sa imi dezvalui identitatea, ca sa poti sta linistita.
Linistita?! Vorbea serios?! ERAM inlantuita ca o marioneta si voia sa stau LINISTITA???
A sarit jos de pe ramura copaului, la doar 2 metrii de mine. Avea o pelerina Akatsuki si o palarie de paie cu franjuri albe care ii acopereau fata. Si-a dus mana inspre ea si si-a dat-o jos, apoi a scuturat usor parul rosu, scurt, privindu-ma usor de sus, zambind atroce.
-Ti-am raspuns la intrebare? ma intreba el, tinND mana in dreptul pieptului, etalandu-si atat degetele din care ieseau firele albastre cat si inelul Akatsuki.
Am facut ochii mari si am ramas cu gura cascata, dar am reusit sa murmur ceva...
-S..Sassorri- Sama...tu...?
-Surprinsa? Ma gandeam ca aveai cat de cat o idee ca as putea fi eu...
Nu am spus nimic, inercand sa ma cuplez inapoi cu realitatea.
-Asa deci, esti papusar? facu el privind cu coada ochiului spre Kioshentsune.
Ciudat ca nu observasem ca Sasori inca il mai controla. Poate fiindca era in spatele lui, dar ma rog, acum nu mai conta.
-Da, cred...aahhm, d..de ceva timp...m-am balbait eu.
-Hmm, pai in opinia mea ai un mare potential sa devii un papusar excelent. Mai bun chiar decat mine...spuse, facand ochii mici si lasand capul pe o parte.
-Chi...Chiar crezi? Adica eu... eu sunt doar un novice,si nu am expe...
-Poate!ma intrerupse iar.Dar daca voi fi mentorul tau, lucrurile se vor schimba...Vei deveni cineva, te voi invata cum sa devii una cu marioneta, te voi invata sa o controlezi fara efort, sa creezi arme mortale...Te voi face un MAESTRU, Yukomohari...spuse si misca sforile, facandu-ma sa ma apropii de el,incet, pana cand am ajuns la doar 30 de centimetrii. Nu imi dadeam seama de asta, fiindca ochii lui ma absorbisera ca un vortex si ma pierdeam in stralucirea lor. Toata atentia mea era canalizata in ochii lui superbi...
-Yukomohari-Chan...nu te opune..este destinul tau...spuse si ma trase brusc aprope de el, lipita de pieptul lui, doar 3 centimetrii despartind-ne chipurile. Am scos un oftat scurt, fiindca nu mai aveam voce de emotie, vrajita de acest maestru fermecator. Avea dreptate, CHIAR ERAM MAIONETA LUI!
NU!CE TOT SPUN!DOAR NU! NU PUTEAM SA <MA INDRAGOSTESC DE EL< NU PUTEAM FI UCENICA LUI! ITACHI! Itachi era mentorul meu, TREBUIA!
-Sasori- sama, eu nu pot...
Dar cuvintele au fost de prisos, fiindca eram in stransoarea lui. Intr-o fractiune de secunda, buzele lui le atinsera pe ale mele si m-am trezit sarutata de Sasori...oh, era divin, dar nu se putea intampla, nu mie, nu ACUM!
Limba lui incepea sa imi atinga buzele, patrunzand incet in gura mea...Doamne, ce bine saruta, dar trebuia sa se opreasca, nu voiam sa fiu a lui! NU!
Mana a inceput sa imi mangaie coapsa si sa ma dezmierde cu pricepere...era superb...
Deodata, Sasori mi-a ridicat genunchiul si a continuat cu sarutul si mangaierile....Voiam sa-l fac sa se opreasca dar nu puteam, si nici nu voiam sa fiu sincera...incepeam sa ma topesc...
-Sasori,opreste-te! Las-o in pace! se auzi o voce din spatele meu,iar atunci vraja s-a rupt si la felsi sforile lui sasori. M-am desprins de el ca arsa, si m-am intors catre cel care ma scapase
-Itachi- Sama!!am strigat alergand spre el.
Sasori rosi si inchise ochii, apoi mai spuse :
- Tot vei fi a mea, Yukomohari, vei vedea...
...Si disparu in padure...
-Esti bine? ma intreba Itachi.
-Da...am spus privind spre intunericul de unde venise si unde disparuse papusarul.Asa cred...
