TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

53

După ce am terminat de mâncat toate clătitele, Alex pleacă fericit din bucătărie.

-unde crezi ca mergi?

-pai, Sam, ști tu...sa plimb câinele, vrei sa vi și tu?

-Da, miar face placere.

Ma îmbrac în haine sport, și ieșim împreună din casa.
Ajungem în parc în mai puțin de un sfert de ora, și ne așezăm pe o banca.

-iubito, sa ști ca te iubesc enorm.

-și eu te iubesc.

Îl sărut și ma ridic când vad vata pe bat.

-Alex, Alex...

-Sam ești bine?

-uite!

-ce?

-vata pe bat.

-Sam, mai speriat.

-Acum hai sa cumpărăm.

Îl trag după mine și iau vata pe bat, e asa de mare și de BUNA.

-ești asa un copil.

-și nu îți place?

Spun făcând ochi mari ca de cățeluș.

-Nu. Eu iubesc asta.

Îmi plasează un mic sărut pe frunte.
Observ un copil plangand pe banca de lângă noi.
Ma ridic și merg spre el.

-ești bine, micutule?

Da din cap în semn negativ.

-Ce s-a întâmplat?

-câinele meu...nu îl găsesc.

Spune stergandusi lacrimile în mânecă.

-te ajut sa îl cauți!

-Ai face asta pentru mine?

-normal. Acum, cum arata câinele tău?

- e un golden retriver.

L-am prins de mana și am început sa cautam prin tot parcul, am întrebat mai multe persoane, și am observat ca și Pufuleți, a dispărut.

Alex se uita confuza  la mine.

-Sam!

-vin imediat.

Am continuat sa cautam câinele băiețelului care se mai liniștite puțin.

La o mica distanta de noi l-am văzut pe Pufuleți jucându-se cu o minge cu un alt câine care era un golden retriver.

Băiețelul alerga rapid și își îmbrățișa câinele.
Am mers și eu la Pufuleți și l-am luat în brate.

-mulțumesc tare mult!

-mi-a făcut placere.

-cum as putea sa îți mulțumesc?

-dacă ți-ai aduce câinele mai des sa se joace cu Pufuleți.

Spun zâmbind.

-glumești? Asta e clar ca ei sunt deja buni prieteni asa ca trebuie sa se mai joace împreună.

Spune și el zâmbind.

Alex vine și ma îmbrățișează din spate.

-el este iubitul tău?

Întreabă copilul și eu încep sa roșesc.

-Da.

-esti foarte norocos, frate, ai dirija de ea!

-voi avea.

Spune Alex făcândui cu ochiul.

-căti ani ai?

-treisprezece!

Asta ma luat prin surprindere credeam ca e mult mai mic.

-tu?

Continua el.

-optsprezece!

-wow, atât de...nu îți dădeam atât de mult.

Zâmbesc și ii ciufulesc parul.
Se întoarce și pleacă, la fel fac și eu cu iubitul meu, ne reașezam pe banca.

-iubito, sa ști ca că sunt norocos ca te am.

-Știu.

Îl sărut pe nas, și îl îmbrățișez.

Buna!😊

Sunt foarte fericita pentru 10 mii de vizualizări și pentru fiecare vot acordat cărți mele.❤😊☺😋😮☺😊.
Va mulțumesc mult. 😊