TIMIDĂ, Dar FRUMOASĂ

26

Alexander:

Se face repede seara iar eu trebuie sa plec cu Max, cel puțin știu ca iubita mea nu rămâne singura, rămâne cu Lara.

-noi plecam!

-Bine.

Spune iubita mea îmbrățișându-ma.

Urcam în mașină și pornim.

Samanta:

Ma bucur atât de mult ca e Lara aici cu mine, m-aș fi bucurat sa fie și Alex, dar e bine și asa.

-Ce facem?

-Nu știu. Ce facem de obicei?

-bârfim.

Spune Lara râzând.

-îți place de Max?

-asta nu e important acum.

Spune ea întorcându-si fata.

-deci îți place!

-mult.

-o... nu cred.

Spun eu îmbrățișând-o.

-și el ma place. Mia zis aseară.

-și acum sunteți împreună?

-Nu știu.

-ma bucur mult pentru voi. Mia spus Alex ca Max e de treaba.

Spun eu.

-Sam, eu merg pana sus sa îmi iau telefonul.

-Bine, te aștept aici.

Imediat după e Lara a urcat sus, am auzit zgomote în spatele meu.

-Lara.

Spun eu.

-Nu e o gluma buna.

-Ai spus ceva?

Striga Lara de sus, când am auzit ca e sus, inima mea a început sa bata de 1 milion de ori mai repede și nodul din gat își face apariția.

-băieți?

Nu răspunde nimeni, doar aud pași în spatele meu și ușa de la intrare trantindu-se

Ma întorc și nu e nimeni.

Lara coboară scările și merg repede spre ea.

-e cineva în casa!

Șoptesc eu.

-numai vorbi prostii!

Spune ea.

În următoarea secunda auzim din nou pași și Lara face ochii mari cat cepele.

Ma simțeam ca într-un film de groaza, dintr-o data s-au stins luminile și eu împreună cu Lara am început sa tipam.

Eu tipam încontinuu dar pe Lara nu o mai auzeam.

-Lara!

Strig eu.

-dacă ia-ți făcut ceva prietenei mele , va omor cu propriile mâini.

Simt cum doua brate ma cuprind și tresar, luminile se aprind și o vad pe Lara în bratele lui Max râzând.

Ma întorc și în spatele meu este Alex.
Mi-am dat seama imediat ca a fost o farsa, ma zbat și reușesc sa scap din bratele iubitului meu.
Ma întorc și merg repede în camera mea.
Imediat cum intru încui ușa, nu vreau sa ii vad acum.
Ma arunc în pat și îmi bag capul în perna.

-iubito, te rog deschide!

Nu spun nimic doar ma acopăr mai tare cu patura.

-te rog iartă-mă, îmi pare rău, nu credeam ca vei reacționa asa, nu am vrut. Te rog deschide, dacă nu, nu îmi dai de ales decât sa îți sparg ușa. Te rog deschide, te iubesc!

Când aud ce mia spus, ma apropii de ușa și o deschid încet, îl vad lipit de perete cu mâinile pe fata.

-și eu te iubesc, fraiere!

Spun eu.

Își ia mâinile de pe fata și se uita la mine , începe sa zâmbească, se ridica și ma îmbrățișează strâns.

-îmi pare rău.

Spune el.

-dacă mai faci asta vreodată...

Nu apuc sa termin ca își lipește buzele de ale mele, ce sentiment.