Mulțumesc încă o dată celor care au citit poeziile precedente. Sper să vă placă și aceasta. Oare reușește cineva să descifreze însemnătatea titlului și de ce are sau poate nu legătură cu acest conținut? :)
Albina de bronz
atât de singur.
Sunt atât de singur
Precum cadavrul fără umbră
într-un cimitir
Defilând în sincronism
Albe suflete-mpletite
Pe al nopții cer lunatic.
e deșert și iarăși plouă
scurgeri de canal ceresc.
Ninge cu funingine
neagră ca lepra
vastă ca demența.
moartă e pădurea
și tot ce n-o-nconjoară.
Din pământ răsare
ultima Fecioară.
ochii-i cruzi și tot necopți
ca o palidă gorgonă
ce cutreieră în lături
speranță, fără de speranță.
Și un zâmbet vederos
Lacrima
Un râs cam friguros.
Viața – o cunună nesfârșită
de tandrețuri, false țeluri.
Ultimul molar, întâiul cleștar
soarele de jos
luna-i mai prejos
Totu-i alb
Vopsit.
Totu-i negru
E real.
albina de bronz.
