Asasin. Prefa-te ca ma crezi

Capitolul 6. Două umbre

Sentimentul pe care il simteam acum 5 minute? Ceva ce multi ar numi relaxare.
Sentimentul pe care il simteam in acest moment? Ei bine, se poate numi cam opusul relaxarii, daca luai in calcul bataile accelerate ale inimii.
Lasand trandafirul jos, imi tineam privirea atintita undeva pe peretele format din mai multe caramazi. Mai exact, undeva dupa el. Am pus floarea inapoi unde unde am gasit-o, ocolind patul inaintand, iar cuvintele scrise pe foaie imi reveneau in minte.

Intorcandu-ma spre dreapta m-am oprit in fata unui mobilier cafeniu care era cumva pozitionat in perete. Imaginea mea se reflecta in oglinda care decora dulapul. Am respirat adanc. Ca sa fiu sincera, acum nici nu stiam la ce trebuia sa ma astept. Iar ce stiam se rezuma la faptul ca fugitul in jos pe scari si chemarea pe cineva aici se taia din calcul. Nu imi statea in fire. Si ca sa fiu si mai sincera, implicarea lui Christopher sau a oricarei persoane acum, nu prea ar ajuta. Si chiar daca l-as chema, ce i-as spune? Pentru ca nu vreau sa afle de minunatul biletel magic. S-ar intreba dupa ce semnificatie are, ce legatura are cu mine, dar si mai important, cine a fost persoana care il trimisese? Si bineinteles cum intrase.
S-ar mai pune in calcul si varianta platirii cuiva sa faca treaba asta. Gandul acesta m-a dus la cele doua persoane feminine din casa. Ella si Aby. Daca persoana misterioasa nu se ascundea aici, in dulap, desi nu prea cred ca s-ar ascunde tocmai aici, dar macar sa fiu mai sigura verificand, atunci daca platise pe cineva din casa sa puna acest trandafir si bilet aici, pe pat? Atunci nu s-ar mai pune problema venirii prin efractie ci expeditoarei de jos. Sau cine stie, poate chiar expeditorului.

Atinzand manerul am respirat adanc, iar fara a mai pierde timp am tras spre stanga. In ochi mi-au rasarit un curcubeu de culori de diferite marimi agatate pe umerase. Cu biletul inca in mana, am tras intr-o parte si alta un sir de haine, sunetul umeraselor pe pe bucata de fier auzindu-se ascutit. Ce observam acum era culoarea inchisa din interiorul dulapului si nici urma de o persoana psihopata ascunsa in el.
Am eliberat randul de haine putin usurata, punandu-mi mana din nou pe maner.

Posibil sa fie si varianta asta. Asta ar scuti persoana respectiva de necazuri, iar problemele acelei persoanei s-ar intoarce spre cele doua surori sau, stiu si eu, poate chiar soferului.
Dar biletul...
Privirea mi s-a intreptat spre acea foaie mica din mana mea. Cuvintele scrise ma faceau sa ma intreb ce stia acel om despre mine sau ce stie de persoana care imi daduse viata.
Nu stiu de ce, dar la asta ma duceau mereu cuvintele scrise aici. Ma duceau cu gandul la femeia care ma crescuse si ma ajutase. Ma duceau cu gandul la mama. Iar de aici incep sa ma gandesc, ce stia aceasta persoana despre mine, despre mama sau ce stie despre trecutul meu sau al ei?
Iar cuvintele acestea ,, Poti fugi, cu speranta ca vei scapa si vei castiga... ,,
Ma duceau cu gandul plecarii ei. Dar ea a fost intr-un fel nevoita sa plece. In primul rand nu mai aveam unde sta, in al doilea rand nu mai aveam nimic, iar in al treilea rand tot ce a mai ramasese pentru mama erau acele acte de platit si un copil de vreo 7 ani. Deci in concluzie cred ca se si observa ce a ales.
Dar ultima fraza...
,, ... dar ai grija, odata si odata, te vei impiedica si vei cadea. ,,
Nu ma ducea cu gandul la ceva frumos.

Cu privirea inca prin dulap am tras incet de maner spre dreapta de data aceasta. M-am oprit. Usa era deschisa pe jumatate acum, iar privirea mea era indreptata undeva la baza dulapului in interior. Era ceva acolo. Ceva de culoare rosu inchis. Am inspirat adanc deschizand usa de tot. Aplecandu-ma am observat petalele deschise de un rosu viu al trandafirului urmata de o codita verde cam de lungimea antebratului meu cu frunzulite ascutite.
Bun acum, daca tot nu a fost nimeni in acest dulap, ce cauta un trandafir aici?
Am luat floarea in mana indreptandu-ma si obervand o micuta foaie legata un pic mai jos de baza bobocului, litera ,, B,, fiind ingrosata.

M-am incruntat intorcandu-mi privirea spre pat. Spre trandafirul de acolo mai exact.
Deja chestia asta nu mai poate fi o coincidenta.
Pasii pe care ii faceam acum spre pat lapaiau pe gresia alba si putin rece. Lasand biletul jos pe asternut am luat cel de al doilea trandafir cu acelasi bilet prins aproape de baza bobocului, litera ,, E ,, fiind la fel de ingrosata.