Asasin. Prefa-te ca ma crezi

Capitolul 4. Umbra din întuneric

,, Nu putea, nu putea. Am inghitit in sec repetand de nu stiu cate ori aceleasi cuvinte alergand. Obiectele si oamenii din jur le vedeam ca prin ceata din cauza lacrimilor ce imi intepau ochii. Nu le mai puteam tine mult timp, trebuia sa ajung, trebuia. Urcam fiecare treapta in viteza, treceam de fiecare fereastra continuand sa alerg. Nu puteam incetini. Nu puteam sa las acel intuneric sa ma prinda si sa ma sufoce in imbratisarea aceea rece a fricii si a groazei. Trebuia sa continui sa alerg.
Am trecut de usa de la etajul al doilea cotind la dreapta. Fiecare om isi intorcea privirea spre mine cand treceam in fuga pe langa ei. A doctorilor imbracati in halatele albastre, a pacientilor, a asistentelor care stateau cu acei pacienti, le simteam privirile in spate ca pe niste sageti atunci cand treceam complet de ei.
Haide, inca un pic, nu mai ai asa mult. Ma uitam pe fiecare usa cautand doar un numar. Doar doua cifre. 25, 26, 27, mi-am intors privirea incetosata in cealalta parte, 28, 29. M-am oprit. Usa cu numarul 30.
Mi-am pus mainile transpirate si rosii pe usa privind pe micul gemulet aburit acum din cauza respiratiei mele accelerate, iar cu mana stanga am sters urmele acelea lasand in urma o dara distingand acum prin ea mai multe siluete cu niste pungi albastre pa cap formand un fel de cerc in jurul cuiva.
Nu...
Imi auzeam si numele strigat, dar vocea persoanei nu imi parea cunoscuta, nu o cunosteam.
Nu m-am mai putut abtine, iar
lacrimile si-au facut drum liber pe obrajii mei rosii. ,,

- Sierra.
Am deschis ochii ridicandu-mi capul de pe spatarul scaunului. Bataile inimii imi erau accelerate, iar acel bubuit imi rasuna in urechi ca bubuitul tobelor conduse de un tobosar. Inspiram aerul de parca imi tinusem respiratia ceva timp, iar apoi il expiram inapoi, iar acest circuit il tot repetam.
Stiam ca era cineva in fata mea, vedeam neclar ceva ce vrea sa insemne un par blond sau asa ceva. Era langa mine, dar din cauza luminii puternice si a micilor lacrimi ce imi intepau ochii nu puteam distinge silueta.
I-am inchis strangand cu putere ducandu-mi mainile calde si transpirate in dreptul lor
incercand cumva sa scap de acele mici intepaturi de lacrimi. Trebuia sa scap de ele.

- Sierra...
Era o voce feminina. O voce pe care o cunosteam.

Luandu-mi mainile de la ochi, i-am deschis clipind de mai multe ori incercand sa ma obisnuiesc cu lumina puternica ce inca ma deranja, dar macar acum puteam distinge ce era in fata mea, acum nu mai semanam cu o persoana care avea nevoie urgenta de o pereche de ochelari,
acum o puteam distinge pe Jocelyn. O puteam vedea cum statea pe vine langa scaunul in care eram asezata cu mana ei sprijinita pe piciorul meu. Era cu capul putin ridicat uitandu-se cu ochii ei mari si verzi ca de smarald la mine, ingrijorarea venind si ea la pachet. Distingeam acum si parul ei blond ca spitele de grau prins intr-o coada, dar putin ciufulit, cateva fire iesind de la locul lor si stateau acum incurcate.

- Doamna Jones. O alta mana s-a asezat de data asta pe umarul meu stang. Mi-am intors privirea de la Jocelyn spre acea persoana.

- Va simtiti bine?
Barbatul din fata mea era imbracat intr-o camasa larga si alba, iar in cealalta mana avea o plansa albastra sau ceva de genul cu mai multe foi pe ea. M-am uitat pe ecusonul lui, iar cuvantul doctor urmat de numele Arthur Carver straluceau pe acea emblema.
Doctorul Arthur Carver.
Doctor...

Imaginile, acele imagini din mintea mea, ciudat ca nici nu imi dadusem seama, ca nu mai constientizasem unde ma aflam, pentru cine si de ce sunt aici, iar intamplarile din aceasta noapte curgeau rand pe rand in minte ca o cascada aducand pe valurile ei imagini cu mine, cu Christopher si cu Jocelyn, dar si cu Edward. Imagini traite in acea casa de pe plaja, urmata apoi de o imagine care infatisa un drum spre un restaurant, iar la final cu o imagine care infatisa interiorul unui spital. Urmau si conversatiile. Unele chiar cu amprente de bucurie, altele cu urme de durere la final. O durere falsa urmata de o pata de durere adevarata. Toate aceste isi faceau acum loc in mintea mea. Toate acestea impreuna cu un vis. Un labirint al incercarilor si al spaimei.