Tortura imaginatiei

1.9K 100 7
                                    

          Respiratia mea greoaie rasuna pe holul macabru.Briza rece imi atingea pielea cu putere.Talpile mele goale se loveau cu disperare de cimentul rece.Parca peretii se strangeau.lumea se facea mai neagra,picioarele imi incetineau si respiratia mi se oprea incet.Eram disperata.Nu stiam unde alerg,nu stiam ce vreau.Lacrimile imi inundara ochii si genunchii imi cazura pe ciment.Corpul mi se lasa greu,fara pic de speranta.

     O usa se arata in fata mea,marginile ii erau conturate cu lumina.Am pus mana usor pe pamant si am incercat sa imi tarasc corpul pana la usa.Rochia mea se sfasia datorita cimentului aspru.Pielea mea lasa urme de sange.Imi auzeam inima,imi auzeam sangele cum mi se scurgea din corp.Era o liniste teribila.Ajunsa in fata usii,m.am ridicat greoi in picioare.Acestea imi tremurau si talpile ma usturau.Corpul imi era invaluit in durere.Am apasat usor clanta neagra,de fier si usa s.a deschis,fara pic de zgomot.Am pasit afara entuziasmata de ideea libertatii.O carare mica isi facea drum printre copacii inalti.Cerul era negru,mort.Coroanele copaciilor erau de un verde inchis.Pietrele erau rasfirate pe iarba inalta.Peisajul era sinistru.Am inceput sa merg pe mica carare.Pietrele imi loveau picioarele cu dispret,si ochii mei examinau fiecare colt din iad.Nu am mers mult,dar o dara de sange incepea sa se arate pe pamantul ud.Am calcat pe ea fara frica.Era calda,proaspata.Mirosul sangelui imi satisfacea narile.Nu imi dadusem seama,dar genunchii mei erau intr.o balta de sange.Un lac cu morti.Calcam pe cadavre.Am sarit cu putere din balta cu lichid rosu si m.am trantit pe pamantul ud,mirosea a putred.Am pus mana in stanga mea si aceasta s.a inundat in  sange.Ceva imi inunda narile.Am deschis ochii si am vazut cum sangele imi inunda corpul.Un tipat puternic,disperat imi parasi buzele distrugand linistea perfecta.

      O mana imi cuprinse soldul,incercand sa ma linisteasca.

       -Stephenie,deschide ochii!!

     O voce calda,imi rasuna in urechi.Era Andrew.Am deschis ochii rapid si am analizat incaperea.Eram in sanatoriu,in bratele lui Andrew.Peretii nu se mai apropiau si usa nu mai era acolo.

         -Dar..cum? am spus eu cu o voce ragusita,inabusita de spaima.

        Ochii lui Andrew imi studiau chipul speriat.Nu stiam ce s.a intamplat.Daca a fost doar produsul imaginatiei mele bolnave,sau totul a fost real.

     "Razbunarea a inceput,draga Stephenie!"

       Vocea lui Jane rasuna pe hol,apoi linistea dominanta se aseza din nou.Andrew ma ridica in brate si pleca cu pasi inceti.

Nota autorului:

Imi pare foarte rau pentru intarziere,dar am ramas in pana de idei.Multumesc Universe000,pentru ideea asta superba.Sper ca a fost pe placul vostru.

Povestea unei schizofreniceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum