Emotii necontrolate

2.3K 133 4
                                    

     Am stat in pat ore intregi gandinduma la personajul din  vis si la Andrew.Nu stiam cat e ceasul,dar era noapte.Nu puteam intelege de ce m-a respins cand am vrut sa-l iau in brate.Nu intelegeam despre ce vorbeau.Dar in mai ales,nu intelegeam despre ce putere vorbea ingerul.Aceste ganduri imi torturau mintea.

        Am auzit un scartait slab din directia usii,si aceasta sa deschis usor.Capul meu sa intors involuntar.O rochita alba se arata in intuneric.Era o fata scunda,slaba. Parea asa inocenta si firava.Dar ochii mei au analizato mai bine.Avea un cutit  in mana dreapta.Se misca lin,incercand sa nu faca mare zgomot,sperand ca dorm.Corpul meu se ridica usor din pat,ochii imi erau plini de spaima si buzele imi tremurau.

      -Tu esti fata noua deci.Tu esti cauza pentru care Andrew nu imi mai da atentie.Tu esti cauza pentru care viata mea mizerabila,devine si mai mizerabila.O sa te omor!

        In voce i se auzea nebunia.O puteam simti.Era atat de fericita la gandul ca avea sa ma omoare,sa imi simta sangele.

        Am simtit cum frica imi inunda corpul si mintea imi elibereaza nebunia.Am deschis  compartimentul de mijloc al dulapului de langa pat.Degetele mele firave au prins cutitul.L-am ridicat langa fata si am inceput sa merg spre fata cu par negru si ochi albastri.Era asa frumoasa.Dar nebunia ei era mai presus decat frumusetea.

      -Nu stii cu cine te incurci Stephenie! urla ea la mine.

      -De unde imi cunosti numele?

      In vocea mea se putea auzi calmul impletit cu nebunia.Ochii mei se uitau atent,ii analizam fiecare miscare.

         -Cum sa nu-l stiu?Eu scriu numele fiecarei victime.

       Eram pe punctul de a ataca.Dar cutitul ei s-a izbit de pamant.Nu stiam ce face,dar scopul meu era ca ea sa nu mai fie o amenintare.Sa asezat pe scaun,si si-a plasat capul intre maini.

         -Tu nu vorbesti nu?

         Am dat din cap afirmativ.

         -Poate de aceea te si iubeste atat de mult.Esti pura,mainile tale nu sunt murdarite de sangele nimanui.Esti speciala in acest sanatoriu,si el stie asta.

         Am zambit.Isi ridica ochii superbi spre mine.Ma privea insistent.Imi analiza ochi,nasul,buzele,parul.Ma intimida.

         -Are atatea motive sa te iubeasca.Esti perfecta.De aceea o sa scap de tine!

         Se ridica de pe scaun batraneste.Fixa cutitul cu ochii si il apuca de pe podeaua prafuita.M-am ridicat calm,incercand sa imi ascund frica.Mana ei rece imi cuprinse gatul strangand din ce in ce mai tare.Zambetul ei arata placere si satisfactie.Nu stiam ce sa fac.Mintea mi se blocase.Lama cutitului ei se apropia de pieptul meu.Am vrut sa ridic mana,dar era cu neputinta.

       Un curent rece isi facu aparitia in camera.Am intors rapid capul spre usa.Katerina si Andrew stateau in prag.

         -Jane!De ce?

       Vocea lui Andrew rasuna in toata incaperea.Lacrmile ii inundau ochii Katerinei.Nu se misca din prag,era in stare de soc.

         -E o amenintare Andrew!

          Cand acele cuvinte i-au parasit buzele,am simtit cum cutitul imi patrunde in corp.Se uita in ochii mei si zambea.

          -Nuuu!

         Striga Andrew si o prinse pe Jane de gat.O trase de langa mine.Am cazut pe podeaua prafuita.Lama cutitului inca imi era infipta in corp.Am ridicat ochii si l-am vazut pe Andrew cum ii arunca trupul lui Jane pe podea.Katerina a cazut in genunchi langa fata neinsufletita.

          -De ce Andrew?Imi era cea mai buna prietena.

        -Era o criminala Katerina!

       Durerea devenise suportabila,n-o mai simteam.Am pus mana pe cutit si l-am tras cu putere.Andrew si-a intors privirea spre mine.A luat o carpa de pe dulap si sa apropiat de mine.Ma lua in brate si imi plasase carpa pe rana.Katerina apuca corpul lui Jane in mainile ei firave si iesi din camera.

           -Esti bine?

        Am zambit.Vroiam sa ii spun ce simt pentru el,dar ceva ma oprea.Nu stiam cum sa-i arat.Buzele lui rosii erau asa aproape de ale mele. Ii simteam caldura.Placerea imi imbratisa corpul.Buzele lui se apropiau din ce in ce mai mult de ale mele.Nu stiam cum sa reactionez,mintea imi era blocata.Buzele noastre s-au atins usor,romantic.Dar sarutul devenea pasional,puternic ca si emotiile mele pentru el.Ma strans tare in brate si mi-a soptit:

        -Te iubesc copila!

Povestea unei schizofreniceUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum