Cale gresita.

Capitolul 3.

Acolo sunt Selena si Alex. De ce e ceva ciudat? Poate pentru ca Selena sta in poala lui Alex si el nu are nici o problema. Pe deasupra o mai si saruta pe gat.

In momentul acesta, sincer, imi vine sa mor. Am avut atata incredere in ei! Ma simt tradata. Relatia mea cu Alex parea atat de reala, nu ma asteptam sa faca asa ceva.

Simt cum picaturi fierbinti de apa se scurg pe obrajii mei. Ma intorc furioasa pe calcaie si merg spre usa.

-Ce se... Nu, Demi, stai! striga Alex in urma mea.

Mda, se pare ca acum, cand i-am descoperit micul secret, ii pasa. Pana acum cinci minute cand aproape si-o tragea cu, asa zisa mea cea mai buna prietena, nu-i pasa atat de mult.

Pana sa ajunga Alex la mine, eu deja mi-am luat conversii cu imprimeu de leopard in picioare si am smuls o geaca din cuier iesind pe usa. 

Toata ziua m-am plimbat pe strazile pline ale Californiei. Mda... oras luxos nu...? Hollywood. O gramada de vedete si fani innebuniti, dar totusi, si un oras periculos. Daca nu ai vointa tare, poti cadea foarte usor in mainile traficantilor de droguri si sa ajungi sa uiti de toate, doar pentru bani. Ei bine, eu nu am patit asta. Sunt aici doar datorita parintilor mei, mama mea fiind un designer foarte cunoscut iar tatal meu un regizor foarte iubit in lume. Din pacate, Karma nu a tinut cu ei, acestia murind acum trei ani intr-un groaznic accident de munca. Lucrau impreuna, la aceeasi firma producatoare de filme, cand doua reflectoare gigantice s-au prabusit direct peste ei. Nu s-a rezolvat cazul nici macar acum, dar ceea ce sunt sigura, este ca nu a fost doar o intamplare. A fost ceva organizat.

Din fericire, mi-am revenit acum doar luand cateva prafuri cand sunt deprimata sau... prea fericita.

Incepe sa ploua. Ah, perfect. 

Imi pun gluga in cap protejandu-ma cat de cat. Picioarele imi sunt deja use, avand in vedere ca am pe mine doar o pereche de pantaloni scurti si conversele abea mai rezista in ploaia deja torentiala.

Incep sa merg mai repede, aproape alerg cand ma lovesc de cineva. Ma dezechilibrez si aproape cad pe cimentul ud cand persoana de care m-am lovit ma prinde de brat, eu reluandu-mi echilibrul.

-Bai, ai grija pe unde mergi! spun nervoasa.

-Scuze... mormaie nu prea prietenos.

-Mda, bine, spun ridicandu-mi privirea dand de o pereche de ochi ciocolatii.

Raman blocata la vederea persoanei din fata mea. Parul de culoarea mierii, ud, inca sta putin ridicat, fiind evident ca inaite ca ploaia sa inceapa, arata perfect. Conturul fetei ii este perfect definit, buzele lui trandafirii si mari, aproape formand o inima. Corpul ii este bine facut, muschii iesindu-i in evidenta prin manecile scurte ale tricoului negru, ud si el, ce sta perfect pe pieptul lui tonifiat. Pantalonii negrii, stramti stau perfect pe picioarele lui puternice. Pot observa o multime de tatuaje intunecate, din care nu inteleg nimic, pe toata lungimea bratului lui plin de muschi.

-Te mai holbezi mult? ma intreaba vizibil iritat.

-S-scuze... ma balbai simtind cum obrajii imi iau foc.

Il ocolesc repede si incep sa merg din nou prin ploaie, de data asta mai incet.

Nu-mi pot lua mintea de la doua lucruri: Alex si Selena si baiatul pe care tocmai l-am intalnit.

Sunt trezita din gandurile mele cand sunt trasa agresiv de o mana puternica. Panicata, observ ca sunt trasa pe o straduta laturalnica. Incep sa tip dupa ajutor insa agresorul ma izbeste puternic in perete. Imediat, incep sa recunosc trasaturile agresorului meu. Ii pot observa cu usurinta buclele ciocolatii si buzele mari.

-A-Alex, ce crezi ca faci? ma balbai panicata vazand ca incearca sa-mi dea pantalonii jos, eu zbatandu-ma si tipand dar punandu-mi mana la gura.

-Ceva ce trebuia sa fac mai demult dar tu ai fost prea cumintica s-o faci, spune si-mi dau seama ce vrea.

Chiar cand credeam ca nu mai are nici un rost sa sper, salvarea mea a venit.

-Hei! Ce dracu' crezi ca faci, idiotule?! aud o voce nervoasa ce o recunosc imediat.