— Mai tăceți naibii din gură! țipă Lucas și încep să râd
Ne-a întrerupt din declarațiile noastre.
— Nu pot fi atent la film din vina voastră! continuă și îmi dau ochii peste cap
— Eu cu Emma plecăm. îi spun și merg în dormitor cu Emma pe urmele mele, Lucas strigă ceva în urma noastră dar nu l-am băgat în seamă
Am intrat primul în cameră și când intrase și Emma, închise ușa și o lipesc de ea, tresărind. Se uită direct în ochii mei. Nu credeam că o voi iubi vreodată, nu o suportam la început, nu voiam să o văd deloc. Cu 3 ani înainte de a o răpi, eu cu Lucas trebuia să căutăm tot felul de date despre ea și să stăm cu ochii pe ea, așteptând momentul oportun, acela de a o răpi. Voiam să o văd cum se chinuie, eram un nebun înainte. Dar cu timpul, fiind mereu în preajma mea mi-am dat seama de bunătatea ei, și ușor ușor am început să o iubesc. Nu credeam că asta se putea întâmpla după ura pe care i-o purtam, dar în ciuda tuturor am început să o iubesc mult de tot. Și iubirea pentru ea m-a schimbat total, nu mai am acele crize ca înainte și mereu mă simt calm și împlinit. Sunt pregătit să încep o viață nouă, alături de ea.
Am sărutat-o pe frunte, și ea m-a cuprins în brațe. Brațele ei care mereu îmi vor oferi căldură și iubire.
M-am îndepărtat de ea un pas, și ea a mers spre pat întinzându-se. M-am întins și eu lângă ea și am început să râd.
— Ce e așa amuzant? întrebă confuză
— Totul. îi răspund și ea își ridică o sprânceană semn că tot nu a înțeles. Adică de la ura pe care ți-o purtam am ajuns să te iubesc mai mult ca pe viața mea.
— Tu mă...urai? De fapt același lucru am simțit și eu pentru tine dobitocule.
Cred că îmi place mai mult când mă înjură decât atunci când mă alintă. Am săruta-o din nou pe frunte, îmi place să o sărut.
— Mă urai mult? spun îmbrățișând-o la piept
— Mă mai întrebi? De fapt nu are rost să ne amintim trecutul. Tot ce contează e numai prezentul.
— Vreau să mă schimb pentru tine. Ne vom întoarce în America și voi ieși cu totul din afacerile ilegale, ca să trăim în pace, fără dușmani. îi spun și ea zâmbise
Vom avea o viață lungă și fericită.
* * *
— Lucas! îi zgâlțâi și el se trezise
— Ce mă-ta vrei?! înjurase și mă uit cruciș la el, pentru prima dată el mă jicnește și nu simt să îi întorc "complimentul"
— Dacă vrei să dormi, n-ai decât să rămâi în taxi.
Ies din mașina galbenă și o caut cu privirea pe Emma care vorbea cu Saylee. Mă apropii de ei și bat palma cu Say, apoi intrăm în marele depozit, unde din trecut și până în prezent se produc afacerile cu droguri, arme și prostituție.
— Du-mă la Stefan. îi spun lui Say și el încuviințează
Pe Stefan nu l-am văzut de vreo 2 luni, el e la fel de responsabil în afaceri ca mine, dar acum că ies îi voi preda totul lui Evan. S-a schimbat mult de când Marlene a lui a murit, e din nou un îngâmfat și arțăgos, se enervează din orice și Saylee cu Evan mi-au spus că e atât de cicălitor încât l-ar strânge de gât. E greu să pierzi o persoană iubită...cred. Adică nu am mai simțit asta până acum.
Am intrat în biroul lui Stefan și vorbea cu Evan. Imediat cum mă zărise zâmbi strâmb. Evan era nervos, se ridicase de pe scaunul negru și mă prinse de braț.
— Trebuie să vorbesc ceva cu tine. Particular. spuse și oftez
— Emma mă întorc imediat. îi spun și ies din biroul lui Stefan
Evan mă trase până în capătul holului și expiră nervos.
— Înainte să-mi spui tu ce vrei...vreau eu să-ți spun ceva. Eu voi ieși din...afacerile voastre, și îți las ție partea mea de conducător.
— Ești tâmpit?! Ce dracu ne facem fără tine? Stefan e fraier rău de tot, nu știe să învârtă lucrurile așa cum le faci tu.
— Nu mai pot...
Nu am putut continua fraza din cauza unui țipăt care se auzise din camera lui Stefan. La naiba! Emma!
L-am lăsat pe Evan și am fugit cât de repede am putut, ușa era închisă și Emma striga după ajutor. Am luat avânt câțiva pași și m-am împins cu umărul în ușă, deschizându-se.
Pe peretele drept, Stefan o țintuia pe Emma la perete. Bluza îi lipsea și cămașa lui Stefan la fel. Am fugit spre ei și l-am tras pe Stefan de pe Emma, dându-i un pumn în față.
— Ești bine? o întreb scoțând-o din camera asta infectă
Îi dau puloverul meu și ea îl îmbrăcă. Stefan i-a rupt bluza, semn că...idiotul voia să o violeze. Să-l ia dracu. Acum că nu mai are ce să fută se dă la altele.
Emma tremura și am tras-o la pieptul meu. E numai vina mea, eu am lăsat-o singură cu Stefan și nu m-am gândit nicio secundă că se poate întâmpla asta.
Evan, Saylee și Lucas au apărut în jurul nostru.
— E nebun. Nu putem să-l scoatem din afaceri? Nu-l mai suportăm! spuse Evan
— Îmi pare rău băieți. Până el nu vă predă partea lui eu nu vă pot ajuta nicicum.
Lucas o luase în brațe pe Emma și îi șoptise ceva la ureche.
— Succes. le urez apoi ies din depozit
Asta a fost ultima dată când am călcat în depozit, nu mă mai întorc la afaceri murdare nici să fiu obligat.
— Te simți bine Emma? o întreb și ea dă scurt din cap. Îmi pare rău. mă apropii de ea și mă surprinde atunci când se dă câțiva pași în spate. Ce e?
— S- Stefan mi-a spus că... vrea să se răzbune pe tine. Din cauza aventurii tale cu.... Marlene.
La dracu! Nu credeam că Stefan va mai pomeni de asta vreodată...
Oops! Questa immagine non segue le nostre linee guida sui contenuti. Per continuare la pubblicazione, provare a rimuoverlo o caricare un altro.
