Daca insusi simturile l-au construit ,ramane de vazut..
Caci intr-o goana imprudenta spre prudenta,
se tot intreba unde se-ntreapta.
Si-n nesiguranta asta statica ,
sfarsitul unei dimineti ,
isi gasea raspunsul si-l pierdea la apusul soarelui.
Caci intr-o noapte tarzie de iunie ,
isi juca regulile pe degete,
franchetea in ganduri si cumintenia in paradox.
Continua jocul "de-ascunselea" intre peretii casei lui cu fericirea.
L-a provocat s-o gaseasca
Si intr-o goana imprudeta spre prundenta ,
ramane de vazut daca a gasit-o si...
n-a pierdut-o.
daca a fost reala si perceputa gresit,
daca falsa si acceptata ca reala.
Si intr-o goana prudenta spre imprudenta,
juca cuvintele pe resursele altora,
dupa ce si le epuiza pe ale sale.
Si intr-un moment de prudenta si-a lasat mintea necitita , citata..
si gandurile neatinse , atinse.
A fost 312 , a fost imprudenta , a fost prudent.
Paradox , se incurca si termina.
Daca termina sau continua , daca sterge si editeaza , daca minte sau spune adevarul ,
ramane de vazut...
