Stateam atarnat in timp.Descopar destinul la cafeaua de dimineata si ii suflu fumul in nori.Imi strange coastele si ma sufoca cand nu pierde niciodata.Joc cu mine si el joaca singur.Imi porunceste sa mor sau sa traiesc , nu-l ascult dar ma ghideaza...
-A luptat?
-Da.Aproape.Nu , am luptat eu si pentru ea.
-Iti dadea motive?
-Nu.Poate.Da , imi dadea si pentru timpul in care ele imi lipseau..
-Regreti?
-N-am sa regret nimc.
-Esti sigur?
-Sunt nesigur , dar nesiguranta mea nu influeneteaza vreo certitudine.
-Ce se intampla cu voi?
-Nu stiu , ce se intampla?
-Ai vrea sa stii? Nu imi raspunde cu o alta intrebare.
-Nu , n-as vrea.
-O iubesti?
-Nu , n-o mai iubesc. O iubesc mai mult ca pe mine , traiesc prin ea.
-Si ea?
-Daca traieste?
-Poate..
-Nu , moare..
-Cu tine...
-Si cu mine...
-De ce nu faci nimic?
-Pentru ca vreau sa fac prea mult.
-Cand o sa faci ceva?
-Cand n-o sa vreau sa mai fac nimic.
-De ce nu e cu tine?
-Asa..
-De ce nu esti cu ea!?
Niciodata nu m-am gandit sa fiu sincer , esti primul/a care imi pune intrebarea.
-Sarcasm?
-Ti se pare...
-Hai sa murim!
-Eu mor doar cu ea sau cu lipsa ei!
