Cele cinci taine~

II. FORTUNA

Undeva,in zilele noastre.

                Fulgii de nea faceau un dans nebun deasupra pamantului inghetat.Padurea ce imprejmuia poalele muntilor masivi avea un aer solemn si apasator,parand la fel de solitara ca ea in incaperea asta,gandi Laura.

                  Privi agale catre cerul indigo fara stele si ofta adanc.Trecuse mai bine de o ora si el nu sosise.Isi plimba degetele pe cana aburinda si se concentra din nou asupra lecturii.Era o carte despre mitologia greaca si rolul zeitatilor in civilizatie.Pentru Laura,era doar ceva cu care sotul ei isi delecta privirile in fiecare zi.O luase din biblioteca lui gigantica unde isi petrecea majoritatea timpului.Nu stia prea bine de ce se casatorise cu el.Dar il iubea indeajuns de mult incat sa o raneasca lipsa lui de atentie.Poate daca l-ar fi iubit mai putin nici nu si-ar fi petrecut timpul aici de una singura.Sorbind o ultima gura din ciocolata calda,inchise cartea si se indrepta spre dormitor.Se opri la capatul holului pentru un moment.Isi pipai pantecul subtire si privi anost catre oglinda. "Poate ca intr-o zi mi se va intampla",spuse ea zambind.Dar zambetul ei deveni fad,stia ca nu se va intampla.

        "Ar trebui sa am mai multa grija de ea",isi spuse Albert privind printre rafturile din supermarket.Trecuse mai bine de cinci ani si inca nu stia mancarea ei preferata."Daca m-ar lasa sa gatesc,as fi stiut-o",isi spuse el incruntat.Dar stia ca era vegetariana,si era de ajuns pentru acum.Si-ar fi dorit sa o poata ajuta.Dar nu suporta sa o vada trista din cauza lui,asa ca sa se inchida in biblioteca sa parea o optiune mai buna.Si ii placeau cartile lui vechi,ii mai dispersau din ganduri.Si ii displacea la fel de mult sa o lase singura.Chiar daca era mereu in biblioteca,o stia mereu aproape.O observa in fiecare dimineata cantand in gradina ei.De la un timp,deveni centrul ei de atentie acel loc si o facea sa zambeasca,ceea ce pe el il facea fericit.Laura il intelegea,l-a inteles mereu. " Laura",barbatul ofta,asteptand casierita sa ii marcheze produsele.Se indrepta cu pasi repezi catre masina lui parca destul de departe.Un fulg de nea i se strecura sub gene.Privi zapada ce se asternea usor si zambi.Iarna era anotimpul ei preferat.Stia asta.O intalni intr-o zi de decembrie,langa lacul inghetat din apropierea casei bunicilor lui.Era un copil cu privirea agera,mereu pusa pe sotii."Imi place iarna,mai mult decat vara si mai mult decat toamna.Chiar si mai mult decat primavara",fu ce micuta Laura ii spuse.

                    Isi pastrase acel zambet si acum,dupa 20 de ani .Incepu sa impacheteze cu grija si inchise portbagajul.Atentia lui fu captata de un sunet ciudat,parea a fi un strigat.Petrecu cateva clipe ascultand din nou,dar linistea cuprinse intregul loc.Se intoarse spre masina si scormoni prin buzunare pentru chei.Si auzi din nou.Era altceva de data asta.Cand isi intoarse privirea ,curiozitatea lui deveni uimire.

                     " As vrea sa pot planta trandafirii aceia."isi spuse Laura.Era bucuroasa ca avea ceva de facut.O facea sa nu se mai simta intutila gandul ca ceva depindea si de ea.Erau florile ei.Si Laurei incepu sa ii placa gradinaritul.Cu putin noroc,va face rost si de acei splendizi maci orientali.

                    "Laura!"

               Era Alebert."In sfarsit",isi spuse ea."Laura,n-o sa-ti vina sa crezi!" Trecuse ceva timp de cand ii auzi vocea plina de entuziasm.De obicei,mai era o carte care il bucura,dar nu atat de mult,gandi ea.Se indrepta cu pasi repezi  catre el,pasind in bucatarie.Isi incrunta putin fruntea,nu se astepta la asta.Albert ii zambi usor pruncului din bratele lui.Degetele sale ii le atingeau pe ale lui Albert,parca ar fi fost niste jucarii ciudate.Era un copil mic cu bujorii plini si un zambet larg.Albert ii facu semn sa se apropie.Ea il privi pe Albert incercand sa inteleaga.Era atat de bucuros."Am gasit-o in parcarea supermarketului,langa carutul meu.Era intr-un cosulet,cu biletul asta."

                 "Numele ei este Mara.Te rog,ai grija de ea",citi Laura.Dar nu ii mai pasa de bilet.Chipul fetei o aborbise intru totul.Laura se aseza langa Albert si copil.Isi ridica usor mana catre ea,dar o cobori la loc.Albert o privi si ii zambi."Poti sa o iei daca vrei",ii spuse el.Laura lua fetita in brate si parca uita sa respire.Ii simtea caldura cum se impletea cu a ei.Si ochii aceia caprui,atat de gingasi.Laura ii atinse domol obrajii rosiatici si ii saruta fruntea.Albert observa legatura lor.Copilul acela o va face fericita.

                "Mara",spuse el zambind.