Nu stiu daca voi putea scrie vreodata un capitol destul de bun si de complet care sa poata exprima durerea, disperarea, indignarea si frica de moarte prezente deja de ore bune printre noi. De ce? Cum? Cine? De la ce? ...Nu stim... si nu cred ca vom sti vreodata. Era vorba de o hartie si de o semnatura, atat. O semnatura care sa sugereze inchiderea clubului era de ajuns ca astazi sa fim acelasi numar de oameni ca azi noapte.
Stiti, acum toata lumea se cutremura de imaginile si marturiile legate de accident, dar oare nu am mai trecut noi prin asta si in alti ani? Nu au mai murit mii, milioane de oameni din purul dezinteres al celor de la conducere?
De-a lungul timpului a fost mult negru, acum este, si va mai fi pana cand cineva va spune STOP. Pana atunci noi trebuie doar sa speram si sa il asteptam pe acel om in timp ce ne innegrim pozele de profil.
Condoleante, MM...
