White Rose

Capitolul 4

     Am citit mai demult că omul visează în medie o oră pe noapte, chiar dacă nu își amintește. Spre ghinionul meu, îmi reamintesc mereu acele succesiuni de imagini și emoții pe care mintea mea le creează involuntar. În cazul meu, cele mai multe dintre ele reprezentă coșmaruri oribile și nu ponei și curcubee. Dar aseară, totul a fost atât de ciudat mai întâi pentru că am dormit ca un bebeluș, neîntoarsă și după aceea pentru că pentru prima dată, după mult timp am avut un somn netulburat. Mă simțeam atât de odihnită, de parcă aș fi dormit un secol și jumătate, când de fapt au fost doar opt ore. După ce David și Claire ne-au lăsat în fața complexului în care era situat apartamentul Amandei, ne-au urat noapte bună și dispăruți au fost. Unul dintre băieții de la recepție ne-a ajutat cu bagajele, întrebându-ne politicos dacă suntem prietene cu "domnișoara Amanda". Mă pufnea râsul când îmi imaginam ce față va face atunci când din apartament vom ieși Amanda și cu mine, având o cu totul altă culoare de păr. Speram, pentru sănătatea lui mintală că nu o să creadă că a luat-o razna.

Lăsând la o parte băiatul drăguț și cam băgăcios, ne-am lăsat valizele abandonate în mijlocul sufrageriei spațioase, îndreptându-ne fiecare către camera ei, dar numai după ce Amanda mi-a făcut un tur. David aranjase ca cineva să curețe apartamentul de două ori pe săptămâna în cazul în care ea dorea să revină pentru câteva zile în New York. Mi se părea un spațiu mult prea mare pentru o singură persoană: trei dormitoare, două băi, un living triplu față de cel pe care îl aveam în Los Angeles, o bucătărie echipată cu tot felul de aparate electrocasnice, pe care sunt sigură că verișoara mea nu le folosește mai deloc, aptitudinile sale culinare fiind la fel de inexistente ca ale mele, un hol lung și lat și un balcon ce avea dimensiunea unei camere. Dar cine eram eu să judec preferințele oamenilor? Poate dacă aș fi avut bani de la început și eu aș dori un spațiu cât mai mare. Mă bucuram că nu a fost așa pentru că am fost fericită cu cât am avut și am apreciat fiecare lucru mărunt. Nu aș fi schimbat nimic din trecut... aproape nimic. Locuiesc la Amanda până ce îmi găsesc un loc în care să mă mut. Nu mă înțelegeți greșit, îmi place să stau cu ea, însă cred că amândouă avem nevoie de intimitate, mai ales că ultimii cinci ani am fost împreună douăzeci și patru din douăzeci și patru, șapte zile din șapte. Căutam ceva pe placul meu de când mă aflam în Europa, însă nimic nu mă atrăgea.

    Mi-am întins mâinile cât de mult am putut, înainte să mă ridic din pat. Aș fi lenevit așa până săptămâna viitoare, însă bagajele alea nu se desfăceau singure și la cum o știu pe Amanda va da buzna pe ușa aceea din clipă în clipă. Vă întrebați ce rost mai are să aranjez toate lucrurile din moment ce mă mut din nou, nu? Când o să stați în casă cu o obsedată de curățenie și ordine atunci o să înțelegeți. Am dat plapuma la o parte, dezvelindu-mi cămașa de noapte cu un ursuleț mare pe piept, am întins-o bine pe pat și am acoperit-o cu o cuvertură de un roz pal. Cel mai greu a fost să aranjez mulțimea de perne ce căzuseră pe podea, dar m-am descurcat. Camera avea un aer vintage pornind de la lustră și terminând cu draperiile de un gri-rozaliu. O iubeam la nebunie! Cam toată casa Amandei avea același stil. Lângă patul de două persoane se afla o lampă și o ușă făcută din sticlă ce dădea în balconul cu privire la New York-ul agitat și matinal și la Podul Brooklyn, care lega Manhattan-ul de Brooklyn. Casa lui David era situată în Manhattan pentru a fi mai aproape de locul său de muncă în situația în care va apărea o urgență și, având în vedere job-ul său, urgențele se aflau la ordinea zilei și nopții. Zgomotele mașinilor și freamătul efervescent al cartierului se auzeau până de aici, adică până la cel de-al douăzeci și șaselea etaj. Priveliștea îți tăia respirația mai ales pe timp de noapte când toate luminile erau aprinse, formând un joc de culori cu nuanțele închise ale cerului. Îmi aduc aminte când obișnuiam să stau alături de mama până târziu să privesc și să fac poze apusului. În zilele călduroase de vară chiar dormeam pe balcon, numărând stelele și punându-mi dorințe copilărești când cădea una. Atunci ne aflam pe malul opus al Râului de Est. Toate aceste tabieturi au fost întrerupte când mama s-a hotărât să ne mutăm la casă, aproape de cea a unchiului David pentru mai multă siguranță. Curios, acest lucru nu m-a dezamăgit pentru că mi-aș fi petrecut mai mult timp cu Amanda și puteam continua să dorm afară când era prea cald. Aveam o grădină mare și plină cu flori pe care le îngrijeam, iar priveliștea de care mă îndrăgostisem o păstram în fotografiile de pe tavanul camerei mele.