Destin forjat de Stele.

Capitolul 23.

        Intr-adevar, aveam haine in garderoba. Multe haine.
Zeci?
Putin spus.
        E o camera plina cu umerase cu rochii, tricouri, blugi, fuste si alte lucruri al caror nume nu il cunosc. In fund de tot sunt sertare imense, pline doar cu lenjerie intima. Toate sunt superbe, dar una mi-a atras atentia...
        E dintr-un material alb, pare a fi matase, si e usor holografica. E... draguta. O i-au si o asez peste alte doua articole vestimentare din bratele mele, si imi mai plimb ochii peste rochiile scumpe de pe un raft.
Sunt visini, roz, mov, albe, albastre. Majoritatea sunt intr-o culoare de roz pal, ca de piersica. Si...se pare ca toate sunt pentru mine. Dar de ce? Cu ce motiv vrea sa stau in camera asta? Am stabilit ca voi fi arma lui si atat, nimic mai mult... De ce vrea sa stau aici? Daca azilul m-a invatat ceva in acesti 4 ani e ca nu ar trebui sa ma bucur de momente si oportunitati ca astea pentru ca in final se vor intoarce impotriva mea... Ma uit din nou la hainele din bratele mele. Si la locul din jur. Nu merit nimic din toate astea.
Ai colanti, si bluze mulate in garderoba. Poarta-le, vei intelege dupa de ce.
Imi e usor mila de Wars, si brusc, ma gandesc la-
Simt cum pe picioarele mele se scurge usor ceva, si cand ma uit mai aproape vad ca e sange. E mai mult decat de obicei si s-a scurs atat de jos pe coapse, pe gambe, pe glezne, pe calcai, ca au murdarit covorul alb si pufos de sub picioarele mele. La naiba!... Trebuie sa fac dus cat mai repede cu putinta...

***

Imi fac usor drum spre baie, ignorand durerea si starea de lesin pe care inca o am de cand Grady m-a torturat pana s-a plictisit de reactia pe care nu o aveam. Inca ma dor sanii, si pantecul simt cum explodeaza, iar durerile menstruale nu imbunatatesc situatia. Nici nu stiu daca sangele care curge din mine e de la menstruatie sau e doar sange. Sange care iese. De la durere. De la suferinta. Sange.
Pornesc dusul, si imi var mana sub apa calda. E atat de bine sa simt picaturile pe pielea mea, sa le simt cum circula pe mine. Si la azil aveam voie sa fac dus, dar apa era rece ca gheata, ca si cum incercau sa ne faca sa racim intentionat ca mai apoi sa ne indoape cu pastile si sa ne omoare mai usor.
Dau jos tricoul alb care era singurul care ma mai acoperea, si il las sa cada pe podea, langa celelalte haine curate. Ma intreb cat or fi costat hainele astea?
Ma bag in intregime sub apa, si o las sa ma ude. Sa imi ude parul, gatul, fata, sanii, abdomenul, picioarele. E atat de bine ca as vrea sa tip. Pe un raft din dus sunt trei sampoane -unul cu vanilie, iar celelalte cu cocos si zmeura-, un balsam de par -cu vanilie-, si 10 geluri de dus cu diferite arome.
Vanilie. -bineinteles.-
Cirese.
Zmeura.
Cocos.
Cocos si vanilie.
Lavanda.
Trandafiri.
Flori de camp.
Cirese si cocos.
Cirese si vanilie.
Cirese si vanilie. Miroase divin. Incep sa imi spal pielea cu el si abuzez de mirosul lui ca si cum viata mea ar depinde de aroma dulce si placuta care a umplut toata baia. Tusesc.
Tusesc iar. Privesc in jos spre apa si spuma samponului, si sar ca arsa din dus. Sange. Ma uit la oglinda aburita si o sterg cu podul palmei care imi tremura, ceva imi curge din gura. Sange. Ceva imi inunda ochii. Sange. Pornesc robinetul. Sange. Innebunesc? Ma uit iar la oglinda, la dus, la pereti, la haine la podea la mine la mine la mine la Alecsandre care sta in tocul usii si se uita ciudat la mine la mine la mine la mine la mine. Sange. Sange peste tot. Se scurge sange din mine din mine din mine din mine. Se scurge sange din gura mea, din ochii mei, din robinet, pe teava dusului vine sange, pe oglinda e sange pe pereti e sange pe podea e sange pe haine- nu port haine. Am iesit din dus goala.
Inghit in sec si clipesc. Sangele disperare. Dar Alecsandre e inca in tocul usii. Iar eu aici. Dezbracata complet. Si uda.
Raman fara aer. Vreau sa ma inec in sange!

De ce se inunda brusc camera cu sange?

Deschide ochii. Deschide ochii. Deschide-i! Deschide-ti ochii. Tine-i deschisii. Alo! Nu e timp! Deschide ochii. Deschide ochii. Deschide-i.

— Deschide ochii, Avaline. Ma uit in jur, incerc sa imi clarifiez privirea si sa-mi dau seama cine tocmai mi-a vorbit.
O pereche de ochii albastri parca ma lovesc peste fata si simt nevoia sa strang ochii. Nu pot sa ma uit la el. Nu acum. Nu asa. Nu aici. Dar unde sunt? Oh, sunt in pat. Invalurita in asternuturile visinii, calde.
— Cum te simti? Ochii albastri ma intreaba. De fapt, buzele lui o fac. Limba lui o face. Ochii lui doar ma privesc rece. Nu sunt sigur ce ti s-a intamplat, continua buzele lui, dar erai pierduta.
Imi amintesc. Eram goala, vedeam sange. Goala si uda. Dea bea iesita din dus cu o pofta nebuna sa ma inec in sange chiar daca imi era frica de el. Ce s-a intamplat cu mine...?
— Nu vom vorbi despre asta daca nu vrei, am nevoie doar sa stiu cum te simti de pe o scara de la 1 la 10.
— Șase, ii zic si deschid usor ochii.
El poarta un pulover negru din cașmir, si o pereche de pantaloni negri, de trening. Fara manusi. Are un tatuaj pe mana dar nu pot sa vad ce e, ochii nu tin cu mine, iar privirea nu mi se focuseaza pe el. Imi prinde barbia si mi-o ridica spre el.
— Șase? Repeta surprins, parca ingrijorat, iar in sfarsit ochii lui cedeaza o emotie. Pai, imi pare rau sa te anunt, antrenamentul tot va avea loc. Esti aici de 4 zile, Avaline, si inca nu stiu de ce esti in stare.
Ce antrenament? Despre ce vorbeste? Daca ma va pune sa folosesc arma aceea mov? Si unde e Whiskey? Nu vreau sa trag cu arma, nu vreau nu vreau nu vreau-
— Nu o sa trag cu arma. Soptesc din greseala.
— Nu, nu o sa o faci. Imi sopteste si el, dar vocea lui tot se aude in intreaga camera. Mergi sa te imbraci, daca feresti putin patura vei vedea ca esti goala, si nu ca m-ar deranja trupul tau sexy si gol in fata mea cat timp ne antrenam, dar mie teama ca pe tine da.