In fiecare dimineata te trezesti cu doua alegeri. Continui sa dormi, sau te dai jos din pat si infrunti ziua oribila si cruda care te asteapta. Astazi spre exemplu e una dintre zilele alea in care as vrea sa aleg prima varianta. E o zi... care ma duce cu gandul la primele dimineti in care eram la azil.
Macar acolo aveam un mic geam.
Cand oamenii de stiinta m-au inchis in azil prima data am crezut ca va fi ceva temporar, si ca voi fi scoasa de acolo a doua zi apoi ma vor muta intr-o scoala de corectie. Asa ca dormeam, si speram.
Si am sperat. Am tot sperat ca voi fi scoasa de acolo, mutata intr-un alt loc din camera aia umeda si mucegaita. Dar eram scoasa afara doar cand trebuia sa imi iau tratamentul sau cand trebuia sa fiu din nou consultata de diferiti doctori. Si a trecut un an.
Un an in care sperasem... un an in care dormeam ca sa treaca timpul... un an in care visam la cum va fi cand voi iesi prima data de acolo... si ca imi voi putea lua viata de la capat. Sa incep una noua. Sa ma mereditez iarasi. Dar sperantele mele erau deșarte.
Si asa a mai trecut inca un an. Eram nebuna? Nu. Nu inca. Dar m-am invatat sa numai sper, sa numai visez, sa numai dorm ca sa numai visez. Si nu am mai dormit 5 zile. Cand asistentele si-au dat seama ca nu dorm a fost oribil, au tipat, au lovit, au spart, au injectat, am sangerat. Si incepusem sa primesc somnifere. Oh, si Doamne cat le mai iubeam! Ma faceau sa ma simt atat de odihnita! Numai visam, doar dormeam, iar sperantele? Au disparut. Am fost usurata.
Ceilalti doi ani au-
Am un caine in camera.
E un Dobberman. Se holbeaza la mine, si ma mir cum de nu l-am observat pana acum. Privirea imi era spre el cred ca de cand m-am trezit dar creierul meu i-a procesat prezenta abea acum. Sub labute are o hartie alba, iar in spatele lui se vede ambalajul mov al unei pungi.
Isi inclina capul si se schiorlaie, apoi vine spre patul meu si isi rezema barbia pe cearceaf. E plin de bale... dar e adorabil... Imi fac curaj si ii ating capul cu varful degetelor, iar el nu se opune asa ca il mangai usor.
De unde a aparut?
— Cine esti micutule? Imi cobor vocea, aproape soptind. Si pe tine te-au inchis aici? Si tu esti arma lor?
Se schiorlaie iar, si isi aseaza labuta pe pat.
— Esti simpatic... sau simpatica... nu stiu sigur. Ii mangai labuta, iar apoi coltul ochiilor imi zboara la zgarda lucioasa de la gatul lui.
W H I S K E Y.
proprietatea lui Avaline.
— Whiskey. Ii repet numele tinand ecusonul intre degete. Cred ca Wars nu a fost atat de inspirat cand ti-a ales numele fetito. O mangai din nou pe cap. Dar e OK, el nu pare prea inspirat de obicei.
Se intoarce in spate si prinde cu gurița punga mov pe care o avea in spate la inceput. O aseaza pe pat.
— Pentru mine? O intreb dar nu astept neaparat un raspuns, si desfac punga.
Inauntru e o foaie indoita. Pare a fi un bilet.
Daca cineva te atinge, taie-le mainile. Whiskey e cainele tau de paza. Instructiunile pentru pistol sunt sub labele cainelui. (Vezi sa nu iti tragi gloante in cap .)
Nu e semnat, dar pot sa jur ca Wars l-a scris.
CITEȘTI
Destin forjat de Stele.
Fanfiction"Precum pasarile zboara, la fel si.. " Acum pasarile numai zboara, asa ca care mai e rostul astfelor de metafore? Acum nici iarba numai creste cum crestea odata, si nici valurile apei nu se mai sparg la mal. Intr-o lume distrusa va exista mereu si...
