Jurnalul fetei triste

Plecarea - doua povesti

Povestea ta e trista, și.a găsit finalul mult prea repede. Nu știu când s.a întâmplat, am uitat data, dar nu a fost săptămâna asta. A fost săptămâna trecută, într.o zi de....marți? La ora 5 dimineața. Ai tras pe tine treningul negru, oare a fost o decizie ușoară? Ceva te.a oprit sa pui în picioare adidașii albi? Oare ai stat toată noaptea și te.ai gândit ce urmeaza sa faci? Sau a fost doar o decizie de moment?

Din păcate, te.ai și încălțat! Nimic nu te.a împiedicat nici sa ieși din apartament. Cred, totuși, ca ai gândit-o de ceva vreme. Ai știut ca va fi ușa deschisa pe terasa. Erai din bloc, cum sa nu știi de ușa care nu avea lacăt.

Oare ai lăsat pe cineva în urma ta? Te plânge cineva sau asta a fost problema? nu avea cine sa te plângă?!

Ai fost plâns, dar nu te mai ajuta acum. Ai lăsat o amprenta în viata unor oameni. Taximetristul care tocmai își termina cursa, femeia care se grăbea la munca, în mașină. Vecinii care au auzit căzătură, femeia de pe ambulanta care nu știa ce sa facă mai întâi, sa cheme ajutoare sau sa încerce sa îți găsească pulsul. 

Nu cred ca ai simțit durere. S.a terminat acolo pe loc, dar au fost destui oameni care au încercat sa tina de tine, dar nu erau cei pe care ii doreai.

Sper sa fii bine acolo unde ești. Măcar acum sa fii fericit. 

Pe tine te voi uita în timp, dar niciodată nu voi uita adidasul alb.

Ce a făcut, nu as face niciodată. 

Dar ai lasă totul în urma? La prima vedere ar fi complicat, dar dacă stai sa te gândești, nu e deloc greu. Ar lua ceva timp, multa răbdare și ușoare detalii de finețe. Dacă pleci, o faci în asa fel încât sa nu te mai găsească trecutul. Ai fugi de ce ai, nu și de propria ta persoana, din pacate. Dar parca un nou început nu suna rău, nu? O alta tara, un alt oraș, un alt loc de munca, o alta casa, o alta viata. Una noua, în care poți fi cine vrei tu sa fii. În care nimeni nu te.ar știi. Oare ai fi mulțumit de tine sau te.ai întoarce la vechile obiceiuri. Cel mai probabil....

Dar putem visa, nu? Măcar atât sa ne rămână.