Scandalos

Capitolul 24

-Nu mă mai satur să îl ţin în braţe.

Anne continuă să îl legene pe nepotul ei și să plângă în același timp. A făcut schimb de tură cu Maggie, iar astăzi J.C. e numai şi numai al ei. Nici măcar pe David nu l-a lăsat să se apropie de el. Pentru o clipă am avut impresia că o să înceapă să mârâie la propriul ei fiu.

-E atât de perfect, scumpo, a şoptit. Pot să îl iau acasă?

-Poţi încerca, dar nu vei reuşi să faci nici măcar doi paşi în afara proprietăţii fără ca Jungkook și Cornelius să îşi descarce puștile pe tine.

Şi-a dat ochii peste cap, iar eu am continuat să îmi savurez cana de cafea, după care am tânjit câteva luni bune. Oboseala începe să se risipească.

Copilul se trezeşte de câteva ori pe noapte, şi aproape de fiecare dată Jungkook e cel care îl linişteşte. Deja a început să îl prefere pe tatăl lui în locul meu. Acum o înţeleg pe Anne când spunea că nu a fost altceva decât un incubator.

Dar chiar şi aşa, îl iubesc enorm şi sunt extrem de fericită că în sfârşit pot să îl ţin în braţe. Jungkook profită de orice clipă liberă pe care o are ca să îl cocoloșească.

Şi-a cumpărat un balansoar și a mutat și pătuțul în camera noastră când i-am spus că nu o să mă înghesui pe canapeaua din camera lui J.C.

În fiecare seară îl ţine la piept şi îi citește înainte Să adoarmă. Partea proastă e că a început cu revistele de cai şi tauri, nici măcar nu s-a atins de cele cu poveşti şi desene pe care le-am cumpărat.

O să fie un adevărat cowboy când o să crească.

M-am uitat la cana din mâna mea şi am continuat să zâmbesc, chiar dacă nu prea simt această nevoie.

Anne și David au venit în fiecare zi la mine, atât aici, cât şi la spital, iar Clare mi-a adus mâncarea mea preferată când am ajuns acasă. Dar niciunul dintre ei nu a pomenit despre reacţia lui Luke. Poate nu ştie, mi-am spus în gând. Probabil e atât de ocupat cu vacile şi cu averea lui încât nici măcar nu vrea să ştie despre starea mea.

- Hellya, ai auzit vreun cuvânt din ce am spus?

Mi-am ridicat capul spre mama mea vitregă care m-a săgetat cu privirea, făcându-mă să înghit în sec. Poate că sunt majoră, căsătorită şi cu un copil, dar tot îmi este frică de furia Annei.

- Mintea mea hoinărea, am recunoscut.

Femeia a oftat adânc şi s-a aşezat pe scaunul de lângă mine. M-am uitat la fiul meu care dormea liniştit la pieptul ei, şi am zâmbit. Micul ghemotoc îmi aduce mereu câte un zâmbet pe buze, pe care nu pot să îl suprim absolut deloc.

-Te-am întrebat ce ai de gând să faci de acum înainte.

Mi-am luat cana şi m-am dat jos de pe scaun, îndreptându-mă spre chiuvetă. Discuţia asta urmează să devină dureroasă, cum devine de fiecare dată când Anne deschide acest subiect.

- Cred că ştim amândouă care e răspunsul.

Am dat drumul la apă și am încercat să trag cât mai mult de timp. Nu îmi doream să aud din nou predica ei, dar știu că asta nu o să o oprească niciodată până când afurisita nu obţine ce îşi doreşte.

-Eu și Maggie putem să avem grijă de J.C. şi tu poți să faci în sfârșit ceea ce îți dorești de atâta timp.

Am oprit apa şi am lăsat cana în suport,
schimbând-o cu un prosop alb.

-Eu și Cornelius o să plătim tot ce e nevoie şi sunt sigur că Jungkook nu ar avea nicio problemă în acest sens.

Înainte să îmi deschid gura şi să protestez, vocea groasă şi impunătoare a soţului meu a umplut camera.