Scandalos

Capitolul 9

Tata s-a prăbuşit într-unul dintre scaunele lui prețioase înjurând, şi probabil simţindu-se umilit peste măsură. M-am desprins din braţele Annei şi l-am oprit pe Jungkook înainte să îi mai dea un pumn tatălui meu.

Bărbatul a sărit în picioare de parcă nici nu ar fi primit vreo lovitură, şi probabil ar fi început să arunce câțiva pumni dacă Anne nu s-ar fi împins în el pentru a-l reține.

-Ai grijă ce spui, Donovan, a mârâit soţul meu. Tata a scuipat sângele din gura lui şi ne privea, pe mine şi pe soţul meu, cu o privire intensă de furie. E pornit să facă ravagii, și dacă ar fi fost doar ei doi, probabil acum s-ar fi omorât.

-E casa mea şi spun ce naiba vreau! a urlat. la-ți curva și dispari din casa mea, Jeon. Înainte să chem poliţia şi să te acuz de invadarea proprietății.

Jungkook mârâit şi a făcut un pas în față, încercând să ajungă din nou la tatăl meu. Am încercat din toate puterile să îl opresc, şi am simțit cum picioarele îmi alunecă pe podea.

- Întotdeauna ai fost un ticălos, Donovan. Ar trebui să te bucuri că o să ai un nepot.

-Ala nu e nepotul meu, a susţinut automat.

Braţele bărbatului din spatele meu s-au transformat în unele de otel. Am înghiţit în sec şi am văzut privirea îngrozită de pe chipul mamei mele.

-Nenorocitule, o să...

-Ajunge!

M-am pus între ei doi şi l-am privit pe soţul meu, fără să îndrăznesc să mă uit în ochii tatălui meu.

-Ştiam că aşa o să se întâmple, Jungkook, am spus încercând să am o voce neutră. Cuvintele lui nu mă mai afectează deloc.

Asta e cea mai mare minciuna. Orice cuvânt urât din partea lui Luke Donovan mă răneşte foarte tare. Mereu mi-am dorit să mă iubească şi să mă accepte si se pare că dorința asta devine din ce în ce mai imposibilă cu timpul şi cu alegerile pe care eu le fac.

Brunetul i-a aruncat o privire rapidă rivalului său, după care m-a privit cu compasiune, începând să bata in retragere.

-Bagajele tale sunt gata?

Am aprobat încet din cap şi l-am lăsat să mă ia de mână. Mi-am simțit corpul tremurând, iar stabilitatea mea emoţională începe să dispară.

Am ştiut că o să se ajungă în punctul ăsta şi mi-am petrecut jumătate de noapte plângând şi adunându-mi hainele în două valize.

L-am lăsat pe Jungkook să mă tragă afară din acea încăpere sufocantă şi să mă scoată din casa în care am copilărit. Încep să cred că nu mai sunt în stare să respir, să merg, să trăiesc. Toată viaţa mea s-a întors cu fundul în sus, doar pentru că am decis să îmi ascult inima şi să mă îndrăgostesc de rivalul meu.

Bona fratelui meu, mă aștepta cu lacrimile în ochi şi îmi coborase bagajele din cameră. Am zâmbit şi m-am dus în braţele pe care le ţinea întinse, văzând cu coada ochiului cum soţul meu, cel grijuliu, mi-a luat valizele şi a părăsit casa.

- Îmi pare atât de rău, scumpa mea, a suspinat în părul meu. Am început să plâng şi am mângâiat-o uşor pe spate, încercând să o liniştesc.

- O să fiu bine, am încercat să mă încurajez singură. O să fiu la cinci minute distanță și poți să mă vizitezi ori de câte ori ai nevoie.

Mi-a mângâiat chipul şi a zâmbit, încercând să fie mai curajoasă decât mine.

- O să îi ard toate plăcintele pentru totdeauna, a amenințat enervată.

Am început să râd și am strâns-o din nou în braţe pe bucătăreasa noastră. Nu am crezut că o să îmi fie atât de greu să mă despart de casa asta. Am crezut că o să plec fără niciun fel de remușcare din locul ăsta care mi-a adus mai multe amintiri urâte decât frumoase.