Durerea te striga din colturi pustii,
Esti rece, ți-e teama,nu poți sa mai vii.
Te-asteapta,șoptește ca e pe sfârșite,
Inima,suflteul,toate ti-s rănite.
Întunericul veghează,lumina se stinge,
Memoria ți-e pătată cu lacrimi de sânge.
Încerci sa te ridici,dar ești blocat de sol,
Te arde durerea,însă doar privești în gol.
Ești fără putere,un trup fără viata,
Închizi ochii și-ți pui mana pe fata.
Simți craniul cum începe sa îți putrezească,
Rămășițele din tine n-o sa se reintregeasca.
Te ai resemnat,durerea te cuprinde,
Puterea din tine nu se mai aprinde.
Zaci negru,pustiu,lipsit de culoare,
Ai vrea sa te-opui,suferinta-i prea mare.
