Ganduri pe hartie :>

"Trebuie sa mergem in directia in care ne conduce frica noastra"

De cand ne-am nascut si pana cand vom muri, cu totii avem sentimente, fie ele mai puternice sau mai slabe, fie ele de dragoste sau de frica.

Din totdeauna m-am gandit si m-am intrebat de ce sentimentele au un impact asa de mare pentru unii si un impac asa de mic pentru altii.

Se pare ca intelegerea sentimentelor nu-mi prea da pace, deoarece si acum si data trecuta am ales sa vorbesc despre dragoste, iar acum am ales, se pare despre frica, care este si ea un sentiment.

Dupa cum si Edmund Burke a spus o data " Nici pasiunea nu fura mintii toate puterile asa de bine cum o face frica", pot spune cu tarie ca acest domn a avut mare dreptate. Frica ne consuma practic toate puterile pe care le avem si ne goleste mintea de tot ce este important, instaurand in loc, un imens sentiment de frica.

Frica, pot spune eu, este un sentiment foarte puternic care pana si pe un ucigas in serie il poate inebuni cu frica de a nu se afla ce a facut, dar care intr-un final se denunta el singur din frica de a nu fi prins.

Frica, cred eu, sau mai bine spus sunt sigura ca poate sa puna stapanire pe noi intr-o clipa si ne acapareaza tot corpul si gandul, cu tot felul de idei, care logic, ca numai persoanei noastre ii este frica, iar in rest la nimeni.

Frica, incep sa cred ca poate fi controlata asa cum si un consumator de tigari poate decide cate tigari sau cate pachete sa fumeze intr-o zi. Frica, sunt de parere ca, macar o parte din ea poate fi controlata pana nu ajunge la cote exagerate.

Acest sentiment,la mine personal, se instaureaza cand incep sa nu mai cred in mine, iar atunci imi pune intrebari gen: "Crezi ca nu poti face asta ?, Oare chiar nu poti, Esti proasta? , De ce iti este frica?" si intr-un final chiar eu ii dau voie sa faca ce vrea cu mine.

Frica este un stimul precum rasul, chiar noi ii transmitem cand sa actioneze si cand nu, si chiar incep sa cred ca daca nu am mai fi asa copii cu frica de orice cred ca am putea macar un pic sa avem mai multa incredere in noi, decat in sentimentele noastre.

Un lucru nu stiu, oare frica este mai mare sau mai mica in functie de fiecare persoana?

Oare unul este mai fricos si altu nu ?

Oare numai unor le este frica de paianjezi si altora nu ?

Oare numai unii au sentimentul ca vor pica sala cand vor merge la scoala de soferi sa dea carnetul ?

Oare putini sunt aceea carora le este frica si de umbra unei jaluzele pe perete?

Si din noi un nou sentiment: curiozitatea....