Back to you

Capitolul 35

Am sărit din pat când alarma a început sa sune.Era 3 dimineața.Bagajele erau deja în masina,acum trebuia doar sa o pregătesc pe Evelyne si sa plecam.Am întrat la ea,și am luat-o incet.Am last-o în salopeta ei de pijama,gri,si i-am pus doar o vesta neagra,pufoasa pe ea.Am luat-o în brate,încercând sa nu o trezesc.Am luat geanta și am coborât la masina,unde ne aștepta Zayn.

- Gata?intreaba șoptind.

Dau din cap si imi deschide portiera din spate.O pun în scaunul ei,sperand sa nu se trezească.O pun fugar pe frunte și inchid portiera.Zayn statea rezemat de portbagajul mașinii,aprinzandu-si o țigara.

Momentele astea imi aduceau aminte de ieșirile noastre târzii în parc sau undeva unde nu ne putea vedea nimeni de la scoala.

- Nu plecam?intreb.

- La si jumate trebuie sa fim la benzinăria de la ieșire din Manhattan.Avem timp,mormaie si ia un fum.

Ma asez incet langa el,dar cu o distanta între noi.Niciunul dintre noi nu spunea nimic.Se auzea doar cum țigara se ardea din ce în ce mai mult când se apropia de filtru.Simt cum își lasă incet capul pe umarul meu.Parca un of se ridica de pe sufletul meu,si ma simt libera și fericita.Atingerea lui ma facea sa uit de toate,dar și sa îmi aduc aminte de toate rănile provocate de el.

Același parfum de acum trei ani.Neschimbat.Toate astea imi aduceau aminte de perioada în care am plecat în Washington.

Flashback

Coboram scarile blocului atat de rapid,încât puteai spune ca ma așteaptă vreun premiu jos.Cand am ajuns la parter,prin geamul ușii de la întrare il puteam vedea.Era atat de aranjat,iar eu eram în pijamale.Am luat o gura zdravănă de aer și an iesit din scara.

- Ce cauți aici?au fost primele cuvinte care au putut sa iasă pe gura.

- Mi-a spus Louis de accident,mormaie si ma privește.

Cum a adus vorba de Nate,ochii au început sa se umple de lacrimi.De asta a venit?Doar sa aducă vorba de Nate si sa plece?Sa ma lase iar?

- Iubito,spune iar la cuvintele sale izbucnesc în plâns.

Ma trage la pieptul sau si ma strange strâns.Puteam sa ma gândesc decât la Nate.Cum zăcea pe patul de spital,si nu se trezea.Era a doua săptămâna în care se afla în coma,si nu deschidea ochii.Sperantele mele scădeau din ce în ce mai mult,în fiecare zi ce trecea.Doctorii insistau sa il deconecteze de la aparate,fiindca doar el mai il țineau în viata,dar nu voiam asta.

- O sa se trezească si...,încearcă sa spune dar ma dau mai in spate si il privesc în ochii.

- Nu,Zayn,nu se mai trezește,spun si scutur din cap.

După ce m-am mai liniștit,m-am așezat în portbagaj.Trapa era deschisa,iar de aici se vedea facultate și luminile de pe strada.

- Va fi bine,spune.

De câte ori am auzit cuvintele astea,și nu si-au făcut niciodată efectul.Prefer sa tac și sa aștept sa vad ce se va întâmpla cu el.

- Nate te iubește și va lupta pentru tine,șoptește si imi mangaie obrajii cu degetul mare.

Era dureros sa aud cum o persoana pe care am iubit-o cu toată inima mea,o persoana pentru care mi-am dat viata,spunea cum altcineva ma iubește.Stiu ca Nate lupta,dar simțeam cum nu o va mai face în scurt timp.Simteam cum e obosit si se va da bătut.