Capitolul 17

111 5 0
                                    

Era a 3 a zi in care ma aflam la spital.Rana inca nu se vindecase complet,asa ca trebuia sa stau sub observație.Ceva banal.Puteam sa am grija de mine singura.

- Cand pot pleca?intreb jucându-ma cu cearceaful.

- Cand se vindeca,Emily,spune Alice.

Alice a înțeles ca nu vreau sa fie in preajma mea foarte mult,dar si eu am înțeles ca vrea sa fie alături de mine.Asa ca ea vine sa ma vada zilnic,dar nu sta foarte mult.

- Vreau sa plec.M-am saturat de camera asta!pufnesc si ma bosumflu.

- Stiu,dar e ceva temporar,ma asigura și ma mangaie pe mana usor.

- Ai mai aflat ceva de,inghit ins ec,Arch?intreb.

Stiam ca nu suporta sa aduc subiectul asta in conversație.Alice voia sa nu il mai vada pe individul ala.

Zilele astea am aflat cateva detalii.Se pare ca Arch s-a aruncat cand m-a împușcat,dar nu a murit.A fugit,iar acum nu se stia nimic de el.

- Emily,o sa fie prins.Nu te mai gandi la asta,mai ales acum.

- Stiu,dar-

- Am zis gata!spune si oftează.

Imi prezes buzel si oftez.Alice isi deschide telefonul si zâmbește larg.

- Vin imediat,spune fericita si iese din salon.

- Stai!Unde- Si a plecat.

Zambesc si imi dau ochii peste cap.

Peste ceva timp aud un ciocănit la usa.Imi îndrept privirea spre usa si zambesc larg cand vad cine intra.

- Iubito!aud si Zayn vine catre mine cu un buchet mare de trandafiri.

Nu puteam tine lacrimile in frau si le-am dat drumul.Zayn mi-a luat fata in palme si m-a sarutat lung,eu răspunzând la sarut.

- Mai usor,se aude din spate asistenta.

Ne despărțim si chicotim.

- Trebuie sa iti facem o radiografie si sa reluam analizele.Daca sunt in regula,următoarea saptamana vei putea pleca.

Zambezc si aprob din cap.Zayn lasa buchetul pe pat si vine catre mine.Ma ridic usor.Gem cand simt durerea din zona burtei.

Dupa ce imi refac analizele si fac radiografia,m-am pus in scaunul cu rotile.Nu aveam voie sa merg foarte mult din cauza operatiei.

Zayn impingea scaunul pe coridorul alb,catre salonul meu.

- Imi pare rau.Jur ca daca il gasesc pe ala,il omor!spune Zayn.

- Calmează-te.A trecut si sunt bine acum!spun si il mangai pe mana.

- Stiu,dar doar gandul ca nu am fost langa tine ma seaca.

- Acum esti,răspund zâmbind.

Zâmbește si opreste caruciorul pentru a ma saruta.

Ajungem in salon.Ma ajuta sa ma asez pe pat.Ma fac mai comoda,in asa fel încât sa nu lovesc mana cu branula.Dracia aia doare!

- Scumpo,spune Mia ~asistenta~,am vesti bune si vesti foarte proaste.

- Veștile bune,răspunde Zayn in locul meu.

- Voi putea sa te externez miercuri,asta insemnand peste 2 zile.

Zambesc si Zayn ma ia de mana si o duce pe piciorul sau.

- Iar vestea rea?intreb si strang din dinți.

Mia isi lasa capul in jos si înghite in sec.Isi lasa fisele pe sertarul de langa televizor si vine spre pat.

- Impuscatura te-a afectat enorm.Doctorul a privit atent ecografia si a observat ceva.Glontul nu te-a afectat doar pe tine,ci si pe copil.

Ma incrunt neînțelegând.

- Ce copil?intreb si rad.

- Emily,ai fost însărcinată.

Fac ochii mari.Inca nu proceses ce tocmai am auzit.Eu?Insarcinata?Zayn ma privea insistent neștiind despre ce e vorba.

- Cu-cum?

- Imi pare rau scumpo.Nu am putut sa il salvam.Glontul a lovit prea tare iar lichidul nu a reușit sa protejeze copilul.

- Despre ce vorbiti?Sigur nu ati gresit analizele?

Mia imi da in maini niste ecografii unde se vedea clar un inceput de embrion.Dar din pacate,se putea observa lovitura.

- Maine vom pregati sala de operatie,iar dupa cateva zile poti pleca,spune iar dupa paraseste salonul.

Priveam in gol.Eu?Însărcinată?Mi-am trecut mana peste pantece.Lacrimile au inceput sa se rostogoleasca pe obrajii mei.Zayn si-a lipit fruntea de tampla mea.

- Emily-

I-am facut semn sa taca si m-am intors pe partea dreapta,cu fata la geam.

- Pleaca,șoptesc.

Zayn a dat din cap si a iesit din salon.

Nu am putut sa lupt.De ce nu am luptat pentru el?De ce nu mi-am dat seama ca e acolo?Daca nu mai pot avea copii?Nici nu am apucat sa ma bucur de sarcina,nici nu am putut sa stiu ca sunt însărcinată.

* Peste 2 zile*

Operatia a parcurs ok.Nu am putut sa aflam ce sex avea copilul,fiindca era prea mic.

Am stat in salon mereu.De cand am terminat operația,nu m-am vazut cu nimeni.Chiar daca Zayn si Alice insistau,nu voiam eu.Nu puteam sa il privesc pe Zayn stiind ca i-am omorât copilul.

- Emily,Zayn e-

- Spune-i sa plece,răspund.

In fiecare zi,Mia venea si imi spune aca Zayn e aici,iar răspunsul meu era mereu "Nu".

- Scumpo,stiu ca te simti vinovata,dar nu esti!Nu tu ai ales sa faci asta!

- Eu sunt vinovata,spun incet si imi mut privirea spre fereastra.Puteam sa il salvez cumva,dar nu am făcut-o!

- Pentru ca nu aveai cum!Ai încercat sa il aperi,dar nu a mai putu copilul!

- Nu am mai putut eu fiindca nu stiam ca e acolo! E vina mea!ma rastesc si ma ridic putin in fund.

Imediat cand ridic vocea simt cum nu mai am putere si ma trântesc la loc pe pat.Am nevoie de odihna,iar aici nu am cum.

- Am nevoie de liniste,spun.

- Ok,somn usor!spune Mia si ma mangaie.

Ma asez mai bine si inchid ochii.Voiam sa plec pentru un moment de aici.De pe lumea asta.Sa fiu undeva unde totul era  fericit si fără niciun grij.

Mama ma suna,dar refuzam apelurile.Nu voiam sa vorbesc cu nimeni.De ce nu voiau sa înțeleagă ca imi e bine singura?

Heeeyyy!Stiu ca aceste capitole sunt scurte dar inca mai am teste si daaa.Dati o steluța fiindca ma ajuta mult❤

Back to you Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum