- De ce vrei să fumezi? întreabă brusc, privindu-mă în ochi.
- Fiindcă e o iluzie care funcționează pe moment. Îți păcălește creierul și te face să uiți pe pentru câteva clipe de toți și de toate. Iar eu... bănuiesc că am nevoie de asta în momentu...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
*****
— Mă placi, mă dorești, văd asta în ochii tăi... mă privește pe sub gene, mângâindu-mi gentil maxilarul.
— Te înșeli, eu... îmi mușc ușor buza inferioară, ferindu-mi privirea.
— Aiyana, nu mă înșel, amândoi știm asta, amândoi o simțim. Fii sinceră cu tine! Știu, te temi, dar nu ai de ce atâta timp cât ești cu mine. Dă-mi șansa să-ți arăt fericirea deplină, extazul suprem. O pot face, doar lasă-mă! se apleacă în față, șoptindu-mi în timp ce își trece mâna stângă de jos în sus pe spatele meu.
— Enzo, te rog, nu-mi fă asta. O să mă rănești, o să-mi rupi inima în mii de bucățele, o să mă distrugi! îmi ridic privirea, respirând profund.
— Nu o voi face niciodată, îți promit! Nu o să te las să te îndrăgostești de mine.
— E prea târziu... șoptesc, simțindu-i respirația fierbinte pe chipul meu.
Zâmbește, închizând ochii leneș îmi conturează linia maxilarului cu săruturi dese, apăsându-și buzele fierbinți pe pielea mea rece ca gheața. Chicotește îndepărtându-se, făcându-mă să deschid ochii și să-l privesc nedumerită o clipă. Îmi zâmbește, punându-și mâna pe gâtul meu, îmi înclină capul și se apleacă ușor în față, răbdător.
*****
O melodie cu ritm alert sparge bula de liniște în care mă aflu, făcându-mă să deschid ochii și să privesc debusolată în jurul meu. Mă aflu în camera mea ce este scufundată într-o lumină roșiatică absolut superbă. Mă ridic în capul oaselor, trecându-mi degetele prin păr, în încercarea de a mă liniști. Îmi întorc instinctiv privirea către ușile glisante, la amintirea visului ce-l avea protagonist pe Enzo, pe care nu l-am mai văzut de sâmbătă seara, când ne-am despărțit printr-un simplu ,,Noapte bună! "
Mă dau jos din pat și-mi schimb hainele, dezmeticindu-mă rapid. Ultimele zile nu au fost deloc ușoare pentru mine. Orele de studiu pe care sunt obligată să le urmez până începe școala sunt un adevărat coșmar. Am de învățat toată istoria Spaniei într-o lună, pe lângă gramatica și literatura limbii, care trebuie să recunosc că e mult mai ușoară față de limba română care e imposibil de înțeles pentru străini, cel puțin gramatica...
Arunc o privire către ceasul de pe perete și înjur în barbă când realizez că sunt în întârziere și că trebuie să chem un taxi ca să ajung la sala ce se află la câțiva kilometri depărtare.
Săptămâna trecută m-am decis că trebuie să-mi stabilesc o rutină pe care să o urmez cu sfințenie, doar așa pot să-mi pun liniște-n minte și suflet, consumându-mi energia pe lucruri pozitive. Olivia mă sună cu disperare și-mi trimite zeci de mesaje, dorindu-și cu ardoare să afle cine e băiatul cu care mă aflam, iar eu i-am ignorat apelurile, trimițându-i un singur mesaj în care i-am explicat că nu e nimic de zis, în afara faptului că cel care mi-a luat telefonul este un prieten de al lui Dima care avea chef de glume proaste.
