Gigi povesteste/4 saptamani mai tarziu
"Sunt paralizată! Mda,trebuie să accept asta,nu? Trebuie să accept că și anonimul ma părăsit când a aflat,ce am..că sunt o persoana cu handicap,că sunt imobilizata.
Doctori spun că poate peste un an,doi Îmi voi reveni. Dar,îmi trebuie o grămadă de banii,pentru o operatie destul de grea,am nevoie de un milion de euro. Nu voi strânge eu atâția bani niciodată, nu am cum..Și nu are cine să mă ajute.
Am ramas singura, într-un azil de bătrâni și nimeni nu mă cunoaște și eu nu cunosc pe nimeni. De 3 săptămâni stau într-un colț al camerei,lângă un fotoliu pe care nici macar nu pot să stau..și privesc pierdută pe geam."
-Domnișoară,Hadid! Se aude vocea linistitoare a asistentei.
-Da,doamnă Hilda! Spun întorcăndu-mi capul către ea,zâmbind.
-Scumpo,te caută cineva! Spune ea zâmbind larg.
-Pe mine? Întreb confuza.
-Da,pe dumneata! Răspunde amuzată.
VREAU SA VA OPRITI AICI SI SA IMI SPUNETI CINE CREDETI CA II!
Hilda se îndreaptă către mine și spune că mă ajută ea. Eu accept și mă gândesc la cine ma poate vizita pe mine? Eu numai am prieteni,familie sau restu...Las capul în pământ și încep să mă joc cu degetele mâinilor din cauza emoțiilor.
Ridic usor capul și îl văd pe el,pe fratele meu. Plimbandu-se dintr-un colț în altul al camerei.
El este milionar și era plecat in New York,pentru ca acolo locuiește alături de logodnica lui, nu pot sa cred că este aici...
-Ian!? Exclam mirată,câteva lacrimi scurgandu-se pe obrazul meu.
-Surioară! Spune el,fugind către mine,punandu-se pup în față mea,pentru a putea să mă uit mai bine la el.
-Ce faci aici? Îl întreb mirată.
-Am venit să te iau acasa! Spune el mândru.
-Acasă? Eu numai am casă, de când a murit mama...stateam în chirie.
-Vii cu mine si Nina(logodnica lui) in New York! Spune și apoi zâmbește larg.
-Serios? Întreb șocată.
-Da și te vei opera, pentru a fii din nou tu! Vei începe o noua carte!
-Nu stiu ce să spun! Spun lacrimile curgând necontrolabil pe fața mea.
-Nu trebuie să zici nimic,Gigi. Îmi pare rau că nu am fost alături de tine,atâta timp...că ai trecut prin toate astea singura. Te iubesc,surioara!
-Si eu te iubesc fratioare! Spun luandu-l strâns în brate.
2 ani mai tarziu
Am incepu sa fac mai multa miscare, inca nu pot merge ca inainte dar ma chinui. Fratele meu si sotia lui, care acum este gravida cu viitoarea mea nepotica imi fac toate poftele, cateodata ma simt atat de sfasiata ca eu nu pot face nimic inmpotriva asta.
De anonim am uitat asa cum a facut si el, alugandu-ma cand am avut mai mare nevoie de el, de sprijinul meu. Dar am inceput o noua viata, una mai buna ca oricare alta.
SFARSIT!
Bye!❤