Damien
Mâine e în sfârşit nunta. Nu ştiu ce o să se întâmple cu mine şi Maya după ziua de mâine, dacă o să mai vorbească cu mine, dar ştiu că de abia aştept să se termine toate pregătirile şi toată agitaţia.
Toată săptămâna Maya a fost stresată din cauza asta şi aproape că nu i-am mai văzut deloc zâmbetul. Îmi aduc aminte de ziua de marţi când a probat rochia pe care i-am ales-o eu. I-am spus atunci că rochia arată bine pe ea, dar ştiu că a fost o prostie din partea mea să zic asta. Am remarcat cum s-a întristat imediat ce cuvintele alea mi-au ieşit pe gură. Adevărul e că Maya era atât de frumoasă îmbrăcată în rochia aceea şi ochii ei păreau din altă lume, încât mi-a fost teamă să îi spun ce cred cu adevărat: aş fi părut un idiot care foloseşte cuvinte siropoase şi care a rămas fermecat la vederea unei fete. Chestia asta se întâmplă doar în prostiile alea de filme romantice. Sau cel puţin, asta am crezut până acum... Dar, oricum am părut un idiot care nu e în stare să complimenteze o fată şi reuşeşte să o facă să se simtă prost. De asta, câteva ore mai târziu, i-am spus Mayei că o să fac tortul de nuntă. Mă simţeam vinovat, iar zâmbetul de pe chipul ei atunci când a auzit, a meritat pe deplin ziua pierdută azi ca să termin tortul.
Kim şi Eric încă nu s-au întors din Spania. Trebuiau să revină ieri, dar au pierdut avionul şi nu au putut găsi bilete decât pentru altă zi, aşa că vor ateriza mâine dimineaţă. Ar face bine să nu lipsească de la propria nuntă. Maya s-a străduit să facă totul perfect până în cel mai mic detaliu.
Totul e aranjat afară şi dacă aud pe cineva că e nemulţumit de ceva, nu o să se sfârşească prea bine.
*
Maya urmează să ajungă în orice clipă. Vrea să se asigure că nu lipseşte nimic şi e aşa cum a planificat ea.
- Damien! îi aud vocea atunci când intră. Mă ridic de pe pat şi cobor să o întâmpin.
— Maya, o salut scurt.
Îmi zâmbeşte când mă vede coborând scările şi înainte să mă opresc, îi răspund cu un mic zâmbet, aproape insesizabil, dar totuşi un zâmbet. Şi se pare că Maya îl remarcă pentru că i se luminează chipul instantaneu.
— Nu-mi vine să cred că mâine Kim şi Eric se căsătoresc, îmi spune după ce se aşază confortabil pe canapeaua din sufragerie, strângând la piept una din pernele decorative.
Mă aşez lângă ea, la o distanţă de doar câţiva centimentri.
— În sfârşit o să scăpăm de toată treaba asta.
— O să îmi fie dor să organizez o nuntă cu tine, totuşi...
Nu ştiu de ce şi nu ştiu cum, dar afirmaţia ei obţine de la mine cea mai ciudată reacţie de până acum. Încep să râd. Nu un râs fals sau forţat, ci complet sincer şi aşa cum nu mi s-a mai întâmplat de ani buni.
Maya e şocată de hohotele mele de râs şi mă priveşte de parcă aş fi un extraterestru. Nici eu nu mă recunosc. Nu m-am mai simţit atât de în largul meu în preajma unei persoane, dar când sunt cu Maya nu mă mai gândesc la ce ar putea să creadă despre mine sau dacă m-ar critica pentru că mi-a demonstrat că ea nu mă judecă cum o fac alţii. Lângă ea nu mă tem să zâmbesc şi să îi arăt şi alte stări, nu doar răceală şi negativitate.
După şocul iniţial, Maya se uită la mine cu blândeţe şi îmi zâmbeşte încântată.
— Cred că eşti singura persoană căreia i s-ar face dor să petreacă timp cu mine. Toţi ceilalţi nu ştiu cum să scape de mine mai repede, iar tu spui chiar contrariul, dau din cap amuzat, după ce mă calmez.
— Îmi place să îmi petrec timpul cu tine, îmi răspunde cu uşurinţă.
Iar îmi bate inima cu putere. Aş vrea să înţeleg de ce se agită mereu în pieptul meu atunci când Maya e în preajma mea sau când spune vorbe ca cele de adineauri.
— Nu poţi vorbi serios, o acuz, sceptic că ea chiar simte asta. Nu am făcut decât să mă comport urât cu tine încă de la început şi chiar am încercat să te opresc să mai continui cu nunta.
— Da, dar m-ai ajutat de mai multe ori decât ai încercat să îmi pui beţe în roate, nu? Plus că eşti prietenul meu, normal că îmi face plăcere compania ta, adaugă cu sinceritate.
O privesc fascinat şi încerc să găsesc o replică potrivită, să o fac să vadă că nu are dreptate şi că nu merit să aibă o părere bună despre mine, dar ochii ei mă privesc cu seriozitate şi pe chipul ei nu zăresc vreo urmă că ceea ce a spus nu e adevărat. Aşa că renunţ la cuvinte şi îi răspund cu un zâmbet care nu îl egalează pe al ei, dar care e în acest moment, cel mai sincer zâmbet pe care l-am afişat până acum.
*
Maya a vrut să urmărim iar un film, dar după doar 20 de minute a adormit în colţul ei de pe canapea, cu perna în braţe. Opresc filmul şi mă aplec asupra Mayei. Nu vreau să o trezesc, dar nu pot să o las să doarmă aici, chinuită în poziţia asta. Întind mâna către ea cu scopul de a o scutura uşor, dar când mai sunt doar câţiva centimentri până când degetele mele să o atingă, înţepenesc. Îmi retrag cu grijă mâna. Chipul ei, chiar şi în somn, pare liniştit şi buzele, puţin întredeschise, sunt curbate în zâmbetul ei specific. Acum observ că nu poartă nicio urmă de machiaj şi totuşi pielea ei pare atât de fină, încât simt cum mă furnică degetele să îmi trec mâna peste obrazul ei. Pe frunte, deasupra sprancenii drepte, are o cicatrice mică, subţire şi albă care nu e vizibilă decât dacă eşti atât de aproape de ea, cum sunt eu acum. Câteva aluniţe îi înfrumuseţează şi mai mult chipul. Cearcănele care îi umbresc zona ochilor mă fac să îmi încleştez pumnii. Toată săptămâna a fost atât de stresată cu nunta asta, abia a reuşit să doarmă câteva ore. Nu îmi place să o văd aşa obosită şi îngrijorată că ceva nu o să iasă bine.
Nu am observat când m-am apropiat atât de mult de ea. Încă puţin şi aş putea să îi gust buzele rozalii şi pline. Poate dacă mă aplec şi mai mult o să...
Brusc ochii ei verzi se deschid şi mă privesc confuzi. Mă retrag imediat din spaţiul ei personal şi îmi trec nervos mâna prin păr.
Era cât pe ce să o sărut... Ce naiba e cu mine?
— Damien? vocea ei mă readuce în prezent.
Trag aer în piept şi mă ridic, evitându-i în acelaşi timp privirea.
— Voiam doar să te trezesc, găsesc o explicaţie banală. Patul e mult mai confortabil. O să dorm eu aici, pe canapea.
— Oh...
— Da, adaug stânjenit de momentul de slăbiciune pe care l-am avut.
— Şi dacă e aşa confortabil patul, de ce vrei să dormi aici?
Pentru că nu am de gând să o las să plece acasă atât de obosită şi înniciun caz nu o las să amorţească şi să aibă un somn neliniştit în canapeaua asta. Dar explicaţia mea mi se opreşte pe vârful buzelor când o aud pe Maya în continuare.
— Vino, aruncă perna şi îmi prinde palma cu a ei, trăgându-mă după ea către scările care duc în dormitor.
O urmez în tăcere, privirea mea aţintită permanent asupra mâinilor noastre împreunate. Se simte diferit acest gest. Nu înţeleg de ce această schimbare pentru că nu e prima dată când mă ia de mână.
Când ajungem în dreptul patului, Maya mă împinge uşor să stau pe el, apoi se îndreaptă către şifonierul meu de unde scoate rapid două tricouri, ambele negre, pentru că doar culoarea asta ar găsi oricum. Se întoarce la mine, îmi întinde unul din tricouri, în timp ce îşi ascunde un căscat cu dosul palmei. Fără alte cuvinte dispare la baie.
Rămân înmărmurit în locul meu, uitându-mă la uşa deschisă pe care tocmai a ieşit Maya.
În loc să se sperie de mine, să fie scârbită de prezenţa mea, ea vrea să dormim în acelaşi pat. Nu fuge de mine şi nu mă respinge. Da, am mai dormit împreună atunci când mi-a fost rău, dar am crezut că a făcut asta din milă. Maya mă face să fiu foarte confuz.
— Damien, tricoul e ca să te schimbi cu el, nu să te holbezi la el, râsul Mayei răsună în cameră.
E îmbrăcată în tricoul meu care îi acoperă foarte puţin din coapse, lăsându-i dezgolite picioarele lungi şi bronzate. Nu am observat până acum cât de frumoasă e Maya cu adevărat.Paşii feminini, gesturile făcute cu graţie, inocenţa interioară, totul e frumos la ea. Uneori e ca un copilaş, cu ochi mari lucitori ca două stele, atât de drăgălaşă şi jucăuşă, alteori e o femeie stăpână pe situaţie care ştie să aline suflete rănite şi să mângâie acolo unde doare.
Dau din cap pentru a-mi alungă gândurile conflictuale şi mă duc să mă schimb. Dar înainte să intru în baie, îmi dau seama că urmează să mă schimb într-un tricou, cu mâneci scurte, iar Maya o să îmi vadă cicatricea de pe mână dacă fac asta. Mă întorc grăbit în cameră, evitând întrebările din ochii Mayei şi scot o bluză cu mâneci lungi şi abia apoi mă duc să fac un duş.
Înainte să ies din baie, îmi stropesc faţa cu apă rece pentru a mă linişti.
Maya doarme pe partea dreaptă a patului, învelită până la baza gâtului cu cearceaful alb. Mă aşez cu atenţie lângă ea, şi îi urmăresc respiraţiile până când îmi simt ochii din ce în mai grei şi adorm.