-Dar ar arăta mai frumos cu avioane, Hellya, s-a smiorcăit.
I-am zâmbit frăţiorului meu şi am deschis fereastra larg pentru a lăsa aerul proaspăt să pătrundă în încăpere.
- Încă nu ştiu dacă e fată sau băiat, Bryan.
- Băiat.
Zâmbetul meu s-a lărgit în mod vizibil şi am analizat cu atenție încăperea. Cred că în sinea mea am ales albastru pentru că vreau un băiețel. Vreau să îi ofer lui Jungkook un moştenitor, care să îi poarte numele mai departe. Vreau să îl fac mândru.
- Tata a spus că o să vină să vadă bebelușul.
Cuvintele fratelui meu mi-au îngheţat orice gând şi m-am uitat la Bryan cu ochii mari.
El continua să răsfoiască una dintre cărțile cu poveşti pe care le-am cumpărat şi care zăceau în cutia de carton, iar pe chipul lui se poate citi supărarea.
M-am aşezat pe canapeaua din încăpere, care încă e împachetată, simțind praful ridicându-se, şi i-am făcut semn băiatului să se aşeze lângă mine. La început a continuat să stea sprijinit cu şoldul de comodă, apoi s-a apropiat de mine cu un oftat adânc.
-E dificilă situația acasă, Bryan?
Băiatul a pufnit în râs şi s-a trântit lângă mine. Am încercat să îi mângâi părul iar el mi-a prins încheietura cu blândețe.
-Am 14 ani, Hellya, a mormăit îmbufnat. E timpul să nu mă mai tratezi ca pe un copil.
O, da, sângele lui Luke Donovan bate cu putere în venele lui. Și o să fie mult mai dur decât tata când o să fie mai mare. Mai ales că începe să aibă o parte din atitudinea de Donovan la vârsta asta.
- Îmi pare rău, puştiule. O să te tratez cu maturitatea pe care o meriti, am spus imediat încercând să nu îl bosumflu şi mai tare.
Am început să zâmbim unul la celălalt şi deja pot să observ cum fratele meu începe să se schimbe. Nu mai are privirea blândă şi naivă în ochi. Nu mai e uşor de intimidat şi nu mai pare gata să izbucnească în plâns atât de repede. Însă veselia din privirea sa nu mai strălucește atât de tare pe cât mi-aş fi dorit.
-Cred că mama și tata o să divorțeze, a spus întinzându-şi picioarele.
Am simțit gura deschizându-se în urma şocului, şi pentru câteva secunde am crezut că îşi bate joc de mine.
- E destul de ciudat de când ai plecat, a recunoscut. La masă toată lumea e prea tăcută, sau dacă vorbesc sunt prea politicoşi, şi asta e gretos.
A oftat şi s-a izbit în spătarul canapelei, trecându-şi o mână prin părul bogat şi des.
-Tata îşi găseşte cât mai mult de lucru, iar mama stă până mai târziu la magazin. Bine că am început şcoala, altfel tâmpeam cu ei doi.
Situaţia stânjenitoare din familia mea începe să mă facă să mă simt ca ultimul om.
Toate astea se întâmplă din vina mea și mi-aş dori să pot repara cumva toată treaba asta.
-Bryan, ştiu că eu sunt de vină şi o să...
- Mai taci din gură, a bombănit dându-şi ochii peste cap.
Am zâmbit şi i-am înfruntat privirea pe jumătate răutăcioasă şi pe jumătate amuzantă.
-E doar vina lui Luke Donovan.
Am tresărit când am auzit cuvintele lui. E prima oară când Bryan îi spune tatălui nostru pe nume.
Până acum a fost mereu tati sau tata. Niciodată Luke.
-Am început să aflu câte ceva despre tine și el, a spus cu privirea aţintită asupra bocancilor săi. Nici bona nu îl mai place de când ai plecat și afli destul de multe când îi arunci momeala potrivită.
O, Doamne ştiam eu că o să dăm de belea cu bona şi gura ei mare. Sper doar să nu îi fi dat destule motive fratelui meu să îl urască pe Luke. Pentru că s-ar putea să mor înainte de vreme dacă se întâmplă aşa ceva.
-Am ştiut mereu că ceva nu era bine cu voi doi. Mereu vă zâmbeați fals când eraţi în preajma mea şi de multe ori v-am auzit certându-vă. Chiar dacă mama a încercat să mă mintă, nu poţi să ascunzi ceea ce e evident deja.
Am oftat cu putere şi nu îmi vine să cred că aceste cuvinte vin din partea unui băiat visător şi plin de pozitivitate.
-Trebuie să îl înfrunți, surioară, a spus întorcându-şi privirea spre mine. Nu poți să îl lași să te țină departe de noi şi de casa ta doar pentru că e un ticălos arogant.
-Bryan, nu vorbi aşa despre el, am încercat să remediez situaţia. Știi foarte bine că te iubeşte şi ar fi rănit dacă te-ar auzi.
-Bun, pentru că o merită.
S-a întors spre mine şi m-a luat de mâini. Pielea lui e deja bătătorită şi asta înseamnă că începe să se implice mai mult la munca de afară. Probabil a avut o bătălie dură cu Luke pe tema asta.
-Îl iubesc pe tata, o să îl iubesc toată viaţa şi o să îi fiu recunoscător pentru traiul pe care mi l-a oferit. Dar asta nu înseamnă că o să stau degeaba şi nu o să îi iau apărarea surorii mele.
Am zâmbit larg și i-am strâns mâinile în ale mele, încercând să îmi reţin lacrimile. Am crezut că după cinci luni o să încetez cu plânsul la foc automat, dar sarcina asta continuă să mă ia prin surprindere.
-Te-ai certat cu el din cauza mea?
-Doar i-am explicat că nu avea niciun motiv să te dea afară din casă, a spus ridicând uşor din umeri.
-Şi nici să te trateze ca pe un preş.
Sentimentul de mândrie faţă de frăţiorul meu creşte cu fiecare clipă cu care îl privesc. Bryan o să fie un bărbat bun şi iubitor, şi o să facă foarte fericită o anumită femeie.
Asta dacă nu o să devină un Luke Donovan mai mic şi mai rău.
- Trebuie să vorbeşti cu el şi să îl înfrunți. Nu puteţi să rămâneți așa toată viața.
Am început să râd şi mi-am retras mâinile din ale lui, acaparând primul şi singurul animal de plus pe care Luke Donovan mi l-a dăruit.
Iepuraşul pe care mi l-a adus dintr-o călătorie de afaceri şi de care nu m-am despărțit de când aveam cinci ani.
-Am încercat să vorbesc cu el.
Brunetul a pufnit în râs şi gestul lui mi-a făcut buzele să se strâmbe.
-Faptul că l-ai lăsat să te scoată afară pe uşă fără să deschizi gura nu înseamnă că ai vorbit cu el.
Am început să mă joc cu urechile iepuraşului din mâinile mele fără să îi arunc vreo privire noului mic ticălos de lângă mine.
-Trebuie să îl faci să te asculte, a insistat. Şi cred că acum e momentul cel mai potrivit. Mai ales că eu şi mama îl tratăm cu răceală. O să aibă nevoie să intre în graţiile noastre.
Am început să râd și m-am uitat în ochii de plastic ai iepuraşului.
Nu l-am mai văzut pe Luke de mai bine de trei luni, iar faptul că aş putea să vorbesc cu el chiar acum îmi dă fiori pe şira spinării.
-Și oricum am nevoie să mă duci acasă. M-a adus Juho aici, a spus cu un zâmbet complet nevinovat.
Mi-am arcuit o sprânceană şi m-am uitat la micul nemernic care mă priveşte cu un zâmbet arogant pe buze.
-Poți să mergi pe jos, i-am sugerat. Nu faci mai mult de zece minute.
-Am venit direct de la şcoală şi sunt obosit. Mi-am dat ochii peste cap şi realizez că am căzut în capcana lui şi nu mai am cum să scap.
Am lăsat animalul de jucărie la locul lui şi m-am ridicat de pe canapea.
Am ignorat chicotitul de triumf al moştenitorului Donovan şi m-am abținut zdravăn să nu îi dau un şut în fund şi să îl expediez direct la ferma lui.
-Am auzit că Jungkook ți-a luat o maşină super tare.
Deci asta era. Ticălosul nu vrea să vorbesc cu Luke sau să îi țin de urât până acasă. Pur şi simplu vrea să se plimbe cu noua mea maşină şi să se laude mâine la şcoală.
Şi-a agăţat rucsacul de un umăr și am ieşit împreună din casă, ţopăind ca un tap pe o pajiste nou înverzită. A ajuns la maşină înaintea mea şi pe când am deschis portiera, el deja era instalat pe scaunul din faţă.
- Ei bine, soțul tău chiar ştie să aibă grijă de tine, a spus rotindu-şi capul şi analizând interiorul automobilului.
Dacă ai şti tu care e treaba cu mine şi cu soțul meu, ai da foc la maşina asta, amice.
Am băgat cheia în contact şi am pornit motorul, iar chiţăitul de bucurie a lui Bryan m-a făcut să zâmbesc şi să uit de orice problemă.
În mod normal, un drum cu maşina până acasă nu dura mai mult de două minute.
Slavă Domnului că Jungkook e plecat în oraș împreună cu Cornelius, altfel nu aş fi reuşit să ies pe uşă. Dacă află că am venit în vizită la ferma Donovan, o să am parte de o ceartă pe măsură.
Mi-am scuturat capul pentru a îndepărta imaginea celor doi din mintea mea și modul în care ar putea urla la mine.
Am nevoie de toată relaxarea şi de tot creierul activ pentru discuția cu tatăl meu.
Poate totuşi am noroc să nu fie acasă. Bryan nu mă poate forța să îl aştept şi aşa pot să împuşc doi iepuri. Nici nu îl văd pe căpcăun, nici nu o să urle ceilalți doi idioţi la mine acasă.
Dar speranţa mea s-a evaporat în câteva secunde când am văzut camioneta lui Luke parcată în locul ei obişnuit. Unul dintre angajați mi-a zâmbit cu toată gura şi mi-a deschis poarta.
-Bine aţi venit acasă, domnişoară Hellya!
-Vezi, toată lumea te iubeşte, a spus ispita de lângă mine cu un rânjet larg pe buze.
Am oprit maşina pe locul unde era parcată vechitura mea, iar când am coborât din maşină am privit cu nostalgie locul, gândindu-mă că în aceste momente probabil e dezmembrată şi topită.
Bryan s-a apropiat de mine şi m-a bătut uşor pe umăr.
-Tata a reuşit să obțină un preţ bun pe ea. Acum e fericită în cimitirul maşinilor urâte şi vechi.
I-am tras o palmă peste ceafă și am început să râdem amândoi, în timp ce ne îndreptam spre casă. Puteam să simt mirosul aromat al plăcintelor lui Clare şi ţipătul ei m-a luat complet prin surprindere.
- Fata mea!
I-am văzut capul o secundă înainte să îl bage înauntru şi să îi aud pașii tropăind pe podeaua veche. A dat la o parte uşa de lemn şi a venit în fugă spre mine. Am lăsat-o să mă ia în braţe şi am început să plângem amândouă când ne-am privit în ochi.
-Dumnezeule, eşti superbă! M-a pus să mă învârt într-o piruetă şi şi-a şters
lacrimile din colțul ochilor când privirile noastre s-au întâlnit din nou.
-Ca să nu mai spunem că eşti imensă, nu a putut să se abţină gogomanul familiei.
Femeia s-a întors spre fratele meu şi a încercat să îl lovească, dar el a fost mai rapid și a scăpat.
-Devine din ce în ce mai rebel cu fiecare zi, a murmurat cu o dezaprobare din cap.
Bryan s-a apropiat de ea şi şi-a pus brațul după umerii ei. Amândoi sunt aproape la fel de înalţi.
-Si eu te iubesc din ce în ce mai mult.
Am început să râdem şi am intrat în casă înainte să atragem atenţia şi celorlalți angajaţi.
Probabil deja aşteaptă să apară Luke şi să mă scoată afară în şuturi. Pentru nimeni nu e un secret relația acidă dintre mine şi tatăl meu.
- Ce spui de o plăcintă cu fructe şi o limonadă rece?
Am zâmbit cu gura până la ureche şi am tras aer adânc în piept când am ajuns în bucătărie. Mirosul plăcintelor îmi fac stomacul să sară de fericire. Sau poate e micul meu năzdrăvan care îşi începe meciurile din nou.
-Bryan, ştii cumva unde am pus actele pe care le-am adus ieri de la primărie?
Vocea tatălui meu a răsunat din capătul holului, unde se află biroul său. Dar înainte ca fratele meu să răspundă, i-am auzit paşii mari apăsându-se pe podeaua de lemn.
Am înghiţit în sec şi i-am aruncat o privire rapidă fratelui meu. El era deja înfipt într-o plăcintă şi mi-a făcut din ochi, probabil încercând să mă încurajeze.
Dar asta nu e nicio încurajare. Îmi e frică şi am senzaţia că o să fac pe mine. Sau poate e din nou din cauza sarcinii, iar eu confund emoțiile.
- Am nevoie de ele pentru....
S-a oprit în fața mea şi nu a mai spus nimic. Mi-a aruncat o privire dură și m-a analizat din cap până în picioare.
- Ce cauţi aici?
Răceala din glasul lui îmi face inima să tresară şi am simţit pielea încreţindu-se pe brațele mele. Am înghiţit în sec şi am început să mă joc cu cheia din mâna mea.
-Am venit să vorbesc cu tine.
I-a aruncat fiului său o privire rapidă, şi pentru o secundă am avut impresia că a zâmbit. Şi-a întins unul dintre brațele sale lungi şi mi-a indicat drumul spre biroul său.
Pot să aud ritmul haotic al sângelui în urechile mele cu fiecare pas pe care îl fac spre vizuina groazei.
Dar trebuie să mă străduiesc să nu îmi mai fie frică. M-am certat cu el de atâtea ori, şi de fiecare dată am fost aproape de bătaie. Nu o să îmi poată face nimic şi eu nu trebuie să mai fiu o laşă.
Înfruntă-l, exact cum faci şi cu ticălosul de Jeon Jungkook, m-am încurajat în gând.
-Bryan, calul tău ți-a dus dorul toată ziua, a spus cu o urmă de amuzament în voce. Cred că e timpul să îi faci o vizită.
Am râs şi mi-am arcuit degetele pe spătarul unuia dintre fotoliile de piele din birou şi l-am auzit pe fratele meu mormǎind.
-Nu îți scapă nimic, nu? i-am spus eu
- Faptul că fiul şi soţia mea mă consideră un nenorocit, nu e tocmai ceva ce aş putea să trec cu vederea, a spus închizând uşa în urma lui.
Și-a tras scaunul obişnuit şi s-a trântit pe el.
- Despre ce vrei să vorbeşti cu mine? Credeam că am încheiat orice socoteală când ai fost suficient de proastă ca să îl laşi pe Jeon Jungkook să te tăvălească în patul lui.
Am oftat cu putere și mă întreb ce naiba caut eu aici. Nici măcar nu ştiu de ce trebuie să mai încerc să refac relaţia asta.
- Ai dreptate, a fost o greşeală să vin aici, am spus cu un oftat prelung.
- Dacă tot eşti de aceeaşi părere cu mine, de ce nu le spui asta și Annei și lui Bryan? Se pare că doar eu sunt diavolul în această poveste.
M-am uitat la el complet înmărmurită şi am simtit valurile de furie revărsându-se în mine.
- Eşti un adevărat nemernic şi meriți soarta pe care o ai, am izbucnit. Sper ca Anne să îşi dea seama ce fel de gunoi eşti şi să te părăsească.
Ochii lui s-au întunecat şi maxilarul i s-a încordat. Dacă îl enervez suficient de tare, poate să mă pocnească în orice clipă.
-Nu mai am de gând să te protejez doar pentru ca Anne să nu vadă cine eşti.
-De parcă am avut nevoie de tine până acum, a pufnit enervat.
Am zâmbit şi deja simt cum câştig această bătălie.
-Chiar crezi? Anne mă adoră, iar acum că sunt însărcinată şi mai sensibilă ca oricând, o să facă orice ca să mă mulțumească. Chiar şi să plece de aici, l-am ameninţat cu ochii îngustați.
Bărbatul a sărit în picioare şi pumnii lui s-au înfipt în masă. Ar fi trebuit să tresar speriată și să încep să plâng. Dar am împins-o pe Hellya cea fricoasă într-un colţ al minţii şi acolo o să rămână.
-Nu ai îndrăzni!
-Nu mă pune la îndoială, Donovan. Nu mă cunoşti suficient de bine încât să ştii ce e în capul meu, am spus lovindu-mi degetul de frunte pentru câteva secunde.
M-a privit uimit şi a dezaprobat din cap, începând să râdă.
- Eşti exact ca mama ta, a tunat. O mincinoasă şi o manipulatoare de primă mână.
Naiba să îl ia de nemernic. Încă ştie ce mă doare cel mai tare şi cum să îmi spargă scutul de protecţie împotriva lui.
Degetele mele s-au strâns pe materialul de piele şi am simţit cum întreaga cameră se învârte cu mine.
-Ar fi trebuit să scap de tine și de ea când am avut ocazia, şi-a continuat atacul. Nu ai idee cât de mult regret ziua în care te-ai născut.
Nu mă simt în stare să continui asta. Am reuşit să scot ce e mai rău din el, iar eu nu sunt pregătită de bătălia asta. Trebuie să plec de aici înainte să sângerez şi mai tare. Înainte să îl las să îmi calce şi mai tare inima în picioare.
-Sper să fii fericit cu singurătatea, Luke, am spus cu o voce slabă. Pentru că o să rămâi doar cu asta.
M-am întors şi am încercat să mă apropii de uşă, dar cu fiecare pas, ea parcă se depărta.
- Hellya?
Durerea din capul meu a explodat ca o bombă şi am simțit o lovitură puternică în abdomen. Genunchii mei tremurau şi la scurt timp au cedat; simțeam cum mă prăbuşesc.
-Hellya!
Vocea tatălui meu a fost ultima pe care am auzit-o înainte să cad la podea și să fiu înconjurată de întuneric.