Această poveste este doar un one-shot. Este scris de ceva timp și până acum mi-a stat în notițe, însă am fost împinsă de la spate să îl și postez așa că ta-da! :))
Sunt fericită să îl aduc și în fața voastră, fiindcă este una dintre poveștile mele de suflet. Însă înainte să citiți mă simt obligată să pun niște TW-uri.
! Aceasta este o poveste tristă, foarte tristă, și care are la bază un subiect foarte sensibil. Dacă vă știți niște persoane mai sensibile și care ar putea avea urmări mai serioase după citirea acestei povești, ar fi mai bine să ocoliți și dacă nu, să fie o citire pe proprie răspundere.
Este menționată moartea, sinuciderea, depresia și prezența armelor. !
Prin povestea asta mi-am dorit să transmit un mesaj, să arăt urmările standardelor societății și cum ne afectează ele din punct de vedere psihic. Cum că nu trebuie să ne judecăm între noi pentru niște aspecte pe care nu le putem controla. Toți suntem egali și merităm să trăim egal, fără să fim judecați.
Acestea fiind spuse, vă las cu povestea care sper să vă placă și să nu vă distrugă prea rău inimile^^ <3
P.S.: Poza de la media este un desen făcut de un prieten (pe care mai apoi l-am mai editat eu puțin :)) ) pentru povestea asta :)) Vreau să îi mulțumesc pe această cale, simt că prin asta povestea a prins viață și vizual^^