Safety of the gate of hell |Vkook|

capitolul 1

Iadul, un loc nu atat de prietenos pe cat nimeni nu ar crede. Acela aera locul rece si sinistru ce se diferentia de lumea pamantenilor si a ingerilor. Era lumea in care regulile erau respectate cu strictete. Iar lucrul ce despartea cele doua lumi stapanite de haos ,de lumea celor pacatosi era o poarta, o poarta decorata cu diamante rosii, infasurata cu liane pictate in rosu sangeriu, de parca cineva fusase ucis in fata acelei porti, sufletul sau ramanand prins in radacinile groase infipte adanc in pamant. O poarta inalta de o culoare ciudata, parand parca facuta toata din diamantele ramase primului rege al iadului, ce murise cu mult timp in urma in lupta contra haosului, lasandu-si la conducere fiul ce era inca la varsta frageda de 4 ani. Insa primul print, cel ce urma sa mostenesca tronul, nu se asemana cu niciun print. Sangele lui arata si mirosea ciudat, curgand in sens invers, nu avea mirosul specific metalic si nici culoarea rosiatica, mai de graba sangele sau avea culoarea albastra dand spre negru, nimeni nu putea spune cu exactitate ce culoare era, pentru ca era greu de reprodus, iar mirosul lichidului vital era de trandafiri si ciocolata. Existau desigur multe zvonuri in care oamenii spuneau ca e blestemat sau ca are o viata lunga,ceea ce era partial adevarat. Totii membrii familiei regale puteau trai pentru totdeauna, rare erau cazurile in care regii renuntau la viata lot, insa batranetea ii ajungea pe multi, iar acestia nu mai rezistau presiunii puse pe umeri. Mai era si cazul primului rege, care a murit dupa cei 600 de ani traiti in lupta contra haosului.

Acum regatul era condus de printul ce reusise sa implinesca varsta la care isi putea face majoratul, varsta de 100 de ani, desi era putin din cat avea de trait tot se bucura pentru implinirea frumoasei varste ce il aducea in culmile extazului. Era adevarat ca pe acea data isi pierduse tatal, din aceasta cauza decisase sa nu isi serbeze decat zilele ce contineau 2 sau 3 de 0, pentru ca atunci se putea considera mandru de varsta sa. Familia Jeon nu era o familie cu care ai vrea sa te pui, desi stalpul familiei nu mai exista, mama printului inca era pe picioare si inca de la 4 ani il ajuta sa ia decizii in privinta cetatenilor si a conducerii. Nu era usor, insa doamna Jeon era o femeie puternica ce putea sprijinii cei doi frati. Jeon Jungkook si Jeon Hoseok, cei doi printi de la curtea regala. Hoseok nu era decat cu cateva secunde mai mic decat fratele sau, acestia fiind gemeni, insa infatisarea lor nu semana de loc cu a celuilalt. Amandoi erau bine facuti si inalti, insa Hoseok avea parul de un maro inchis, ochii lui erau caprui, iar fata lui lunguiata purta mereu acel zambet larg fara cusur,iar Jungkook ei bine el avea o fata simetrica, aproape perfecta, buzele lui subtiri stateau mereu intr-o linie dreapta, parul lui era lung si negru ca pana corbului, iar ochii lui erau intunecati si imbibati in ura, putem spune ca cei doi frati erau la poli opusi dar se iubeau reciproc la fel de mult cum o iubeau pe mama lor, cea ce le-a oferit tot sprijinul si suportul din lume.

"Atentieeee! A venit regina mama!"

Un slujoitor striga in timp ce restul se alineara la usa pentru a isi intampina regina de abia trezita din somn. O doamna frumoasa cu parul negru, supla, imbracata cu o rochie cu maneci lungi, atarnand pe langa picioarele sale lungi intra in gamera de zi a palatului urias. Parul ei negru se revarsa pe spatele ei fin acoperit de straiele vechi, daruite de dragul ei sot de ziua ei. Inca nu putea sa creada ca a ajuns sa carmeasca iadul atatia ani fara ajutorul sotului ei mult prea iubit de cetatenii loiali. Ea era un fel de femeie mai veche, toate produsele aduse de fiul ei erau depozitate intr-o parte a palatului, insa cele mai de valoare erau hainele sale vechi si modeste cu care obisnuia sa se arate in fata cetatenilor. Desigur ca la palat existau si cuncubine, alese de asemenea de imparat. Cuncubine ca Doamna Pretioasa, Doamna Imbietoare, Doamna Gratioasa, desigur acestea erau rangurile lor, iar cel mai inalt era regina, ce putea face orice cu acele femei fara valoare in ochii conducatoarei.

"As dori sa stiu unde sunt plecati cei doi printi!"

Spuse aceasta pe un ton puternic, slujitoarea sa imbracata in straie albastre aplecandu-se in fata ei pentru a ii raspunde.