OPersonaje:
~~~~~~~
Protagonist:Yuno Misakuro
Antagonist/Protagonist:Akina Mitsuni
Personaje episodice:Shino Misakuro,Kenna Camasaki,Misami Mitsuni.
Credit:
Replici Akina:Tipa_Aia_Fujoshi
Replici Yuno:Maria (BFF),Tipa_Aia_Fujoshi
Replici Shino:Tipa_Aia_Fujoshi,Maria
Kenna.
Misami:Tipa_Aia_Fujoshi
Scriitor:Tipa_Aia_Fujoshi
Editor:Maria
Ideei:Maria,Tipa_Aia_Fujoshi
E D. D. N. A. R
🔪🔪🔪🔪🧨🔪🧨🔪🧨🔪🧨🔪
BY:Tipa_Aia_Fujoshi
⚙️⚙️⚙️⚙️⚙️⚙️⚙️⚙️
Va dorim vizionare/citire plăcută❗️❗️⚠️
Prolog:
⭕️⭕️⭕️
O sa încep așa aceasta poveste ,pentru ca altcumva n-am cum,nu știu de ce am făcut ce am făcut,dar a fost cea mai mare greșeală pe care am făcut-o in viața mea .
~~~~~~~~~~~~~~
Viața mea a fost un eșec total,am avut parte numai de ghinion și jur ca nu făcusem nimic rau sa primesc asta,vroiam sa ma sinucid ,sa scap odată de chinul asta de care ma invinovatisem singura,ca am omorat-o pe mama mea cu propriile mele mâine ,nu ca a murit din cauza unei boli incurabile,n-am stiut ce sa ii fac,eram doar un copil care stătea și plângea lângă patul ei,lângă mâna ei care imi alinta firele de par,pana când s-a stins de tot,iar casa a rămas fără suflare,de parca dintr-o data toată fericirea s-a risipit pe geam.Am pierdut pe cineva pe care nu pot sa explic in cuvinte cât o iubesc, pe care nu o sa uit niciodată,și dacă este sa uit,oricum voi avea poza cu ea mai tot timpul,deoarece nu vreau sa ii pierd și ultima urma a existentei sale ,plus mormântul la care vin și ma închin de nu știu cate ori pe săptămâna,sa ma ajute .Nu știu dacă voi fi stabilă vreo data sa uit ce s-a întâmplat cu mama,și cum a murit fix in fata mea ,cancerul a mâncat-o pe dinăuntru pana nu a mai rămas absolut nimic din ea,a spulberat-0,i-a dat dureri îngrozitoare,și a făcut-o sa moara ,insfarsit ,sa nu se mai chinuie atâtea zile și noapti.Tatalui meu nici ca ii pasa,a plecat in străinătate după moartea mamei mele,și de atunci,nu a mai răsărit pe poarta curtii noastre,acuma eu știu ce a făcut mai departe,ce știu este ca fratimiu era singurul care imi alunga tristetea și singuratatea,defapt singurul care mai putea ,ca nu mai aveam pe nimeni decât pe el.Era mare și știa sa dețină controlul asupra unor chestii ce eu nu pot sa fac,spre exemplu plansul,el nu plângea,el nu stătea și suferea,dar de ce?Isi tine tristetea și senzația de plans in el și dacă o eliberează ,se face las,se face un copil mic ,dar nu este așa,are voie sa plângă ori de cate ori vrea,ca doar eu îl văd.Shino fata de mine este cu adevărat un cavaler,de asta îl iubesc din răsputeri și imi doresc sa nu dispară și el cum au dispărut mama și tata,sper ca o sa stea cu mine toată viața mea ,pana ne facem amândoi scheleți si nu mai avem nici piele,nici carne,nici măcar ochii pe noi.
|~~~~~~~~~~~~~~~~|
Metroul mergea cu o viteza constanta spre următoarea stație înclinându-se cate odată dintr-o parte in alta,sinele de tren aveau o muzicalitate anume când stăteai și le ascultai,in timp ce îți imaginai pe stancile goale ale subteranului un om care alerga din răsputeri sa prindă trenul odată cu tine .Mi-am lăsat usor parul roz pe spate încolacindu-se puțin datorita degetelor mele ,și prinsesem și casca pe care o aveam in urechi ca sa nu mi se oprească muzica.Nu pot sa exprim atunci cum ma simteam,eram dezorientata,și mereu pierdută printre gânduri,asta m-a făcut sa pierd și la școala multe chestii.De relațiile cu băieții sau de fete nici ca am ceva de discutat,nu simteam și nici nu cred ca voi simți ceva pentru cineva,inima mea era sfâșiata și singurul lucru la care ma mai gândeam era la mama mea și la muzica din căștile pe care le purtam pe urechi.Adevarul era ca eram intr-o depresie cronica.Am ațipit un pic cu capul pus pe marginea geamului, și am visat-o pe mama,de aceasta data era pe un câmp,plin cu flori și era foarte depărtată de mine,se ducea înspre acel loc negru ,am alergat spre ea și am țipat cât am putut de tare,dar ea nu ma asculta,continua sa mearga,pana când ,câmpul dispare și observ in spatele meu un monstru ciudat,făcut din umbre,care se îndreaptă încet spre mine.Mama mea nu mai era demult in ecran ,si m-am trezit fix in momentul când acesta vroia sa ma devoreze.M-am trezit amețită și transpirată ,de parca mersesem la sala și făcusem o tona de exerciti.Am stat un pic confortabila ca sa imi mai revin din transă,și mi-am luat jurnalul ,pe care îl pusesem in fata geamantanului sa imi fie mai accesibil sa îl iau,am început sa scriu pe pagina de jurnal:
Draga jurnalele
Ma simt oribil in acest tramvai,imi readuce aminte de niște chestii dubioase ,parca toată lumea se uita la mine și nu imi da pace ,as vrea sa existe o cale sa ma bag in pământ,dar nu sunt supererou sa fac asta,as vrea sa scap cât mai repede de el,mai văd eu ce se mai intampla pana atunci
Ma duc se pare la o prietena de a lui Shiro,mai veche probabil din copilărie,ca ma tot bătuse el la cap ca face meditați individual la japoneza, ca ma va mai ajuta cu gramatica,pentru ca facultatea nu este un loc in care sa te joci,este greu și trebuie sa muncești pana îți pică creierul.Nu cred ca m-ai aveam mult timp și ajungeam la destinație.Ma tot holbez la ceasul argintiu pe care îl am pe mâna ca sa văd mereu timpul,sa îl am la îndemâna.Vocea din boxele mici ale metroului ne anunța ca se oprește timp de câteva minute metroul deoarece au avut o problema cu controalere și trebuiau sa remedieze problema.Imi iau din geanta jurnalul și iarăși scriu:
Se pare ca trenul s-a oprit din drum pentru a repara niște controale.Mi se pare ca mai mereu se intampla asta cu tramvaiul ori de cate ori ma duc cu el undeva,cred ca ar fi mai bine sa iau un autobuz ,măcar ăla nu are ce sa pățească.Se sting pentru câteva secunde luminile metroului și rămânem in bezna,fiind noapte,nu exista nici o sursa de lumina decât flashlighturile pasagerilor precum și flashlightul meu de la telefon.Dupa ce își revine lumina la normal,pornim din nou la drum și Iara ma uit pe geam sa imi imaginez omul care aleargă.Cateodata este cu bicicleta acel om,câteodată chiar cu un porc pe post de cal,câteodată merge in aer,parca pluteste.Cateodata luminam partea întunecată a peretelui de piatra si faceam forme de animale ,așa cum facusem și acasa cu fratele meu când eram mici,dar încă imi amintesc și ma bufnește rasul.Imi aprind telefonul și observ un apel pierdut de la fratimiu ,și un mesaj cu :"Suna-ma tu când ajungi ,Off!".Nu i-am spus nimic dar probabil a bănuit ca sunt in metrou sau ca nu pot raspunde,deși nu eram.Asteptam afurisitul asta de metrou sa ajungă la destinație .Cred ca am stat după ei aici o vesnicie,decid sa imi bag căștile înapoi in urechi și sa las frau liber muzici sa imi invadeze creierul .Imi dezmeticesc unpic capul,cum faceam la încălzire,ca aveam gâtul înțepenit ,iar mâinile mele erau la fel de amorțite,data viitoare imi iau o perna de gât sau ceva,doamne cât de incomode sunt scaunele astea.Imi trag o șuvița de par înapoi peste ureche deoarece imi cam intra in gura,și am început sa citesc o carte pe care am luat-o special sa o citesc,dar uitasem de ea când mi-am amintit brusc ca era acolo in geanta.Era un roman polițist deoarece uram poveștile de iubire,nu erau genul meu.In carte se vorbea despre crima a doi copii,care sunt suspectați ca și-ar fi dat mama pe mâna diavolului,vanzdu-i sufletul.Mama sa din păcate se întoarce din iad și de aici nu mai știu pentru ca trebuie sa termin povestea.
Nu apuc bine sa citesc 50 de pagini ca vine vremea sa cobor ,pentru ca metroul deja era in stație de 3 minute.Mi-am luat bagajul cu ambele mâini și l-am tras după mine pana la ieșire ,unde era un bărbat la vreo 23 de ani ,cu un taxi parcat in fata ieșiri din stația de metrou.L-am rugat frumos sa ma ducă pana la adresa femei pe care aveam sa stau cu ea de acum înainte.Ca sa înțelegeți,fratele meu este plecat la facultate și are mai mereu treaba,și nu ma poate ajuta și pe mine îndeajuns,așa ca ma trimisese la femeia asta,ca are grija de mine pana termin cei patru ani de facultate.Acuma nu știu câta încredere sa am in ea pentru ca după cum v-am spus,habar n-am cine este femeia asta,oricum o s-o cunosc pe parcurs.Nu știu la ce sa ma aștept,așa ca sunt previzibila .
(Aici am vrut sa fac povestea similară cu Junjou Romantica,dar la conținut este asemănătoare cu K.S,deci e un fel de Junjou Romantica combinat cu K.S,K.S este prescurtarea de la Killing Stalking care este o manghwa coreeana creată de Koogi)
Taxiul a făcut 20 de minute pana la blocul unde stătea profesoara de japoneza.Sincer m-a cuprins o frica de nu va spun cum,aveam senzația aia ca ma întâlnesc cu un străin și își face o impresie proasta despre mine.Am ajuns inr-un final in fata blocului.Era mare ,cred ca avea vreo 10 etaje și ceva,noroc ca nu a fost nevoie sa ma folosesc de scări și am folosit liftul ,fiind mai usoara aceasta metoda,când am ajuns in dreptul apartamentului,mi-am dres glasul,am început sa tremur ,eram extrem de emoționată cum eram eu când cunosc un străin.Am bătut de trei ori ,iar usa de stejar s-a intradeschis,înăuntru fiind doar bezna .Mi-am dat seama ca avea încuietoare la usa așa ca am asteptat pana a deschis-o,când s-a deschis usa ,am împietrit .In fata mea era o femeie de vreo 27-29 ani,care facea sala ,fiindca ii văzusem mușchii,cu parul saten ,îl avea in bucle și era scurt prins intr-un coc mic.Ochii săi erau reci și verzi,cred ca daca ar fi putut ucide cu ochii,cred ca deja eram la nucleul pământului de moarta.Erau toxici,fără pic de lumina in ei,parca nu exista emoții in ea.In urechi avea doi cercei negri,era îmbrăcată lejer .Pe mâini avea niște semne ciudate ,iar oja de pe unghiile mari era neagră.Am presupus ca profesoarei astea ii place sa fie gothica,ma trezește sunetul vocii sale din visare:
-Te mai holbezi mult?ma intreaba ea și își ridica o spranceana
-Amm,scuze,nu mi-am dat seama ca ma uitam la dumneavoastră .spun eu amețită iar aceasta își drese și ea glasul.
-Ok,intra,vorbim înăuntru.imi spune simplu,parca plictisita de mine
M-am asezat pe canapeaua sa confortabila cei drept,și am asteptat ca straina sa vina aici.Se dusese pana la bucatarie.Vine cu doua căni de cafea ,una mi-o întinde mie ,se aseaza la masa din sufragerie ,si se uita prin cana la mine,parca spunându-mi sa zic ceva:
-Scuzați-ma ca v-am deranjat,ma numesc Yuno Misakuro și am 18,fratele meu m-a trimis aici ,îl cheamă Shino Misakuro
Nu spune nimic,dar sorbise din cafea și afirma din cap probabil dându-și seama deja cine sunt.
-Sunt Akina Mitsuni,,și sunt profesoara de japoneza,atâta trebuie sa știi despre mine momentan,vei dormi intr-un pat pliabil deoarece mie prea lene sa îți iau in pat fix in momentul asta.imi spune ea fără sa își ia ochii de la mine.O comparam cu un caine la cum se uita la mine.Nu știu dacă era in stare sa și mârâie la mine.
-Nu va faceți griji,este bun și patul pliabil,doamna profesoara .
Afirma din cap din nou,apoi imi spune:
-Ai niște reguli aici,dacă nu le respecți ,s-ar putea sa te trimit înapoi la fratitu,așa ca ai grija de faci,Yuno
Sa știi ca n-am nici o problema sa te dau afara.
-Am inteles.raspund eu și o privesc in ochii
-Prima regula este sa nu te pună drq sa intri in camera mea ca ai dat de drq .
-A doua regula este sa nu imi vii cu note proaste.Ma gândesc eu ce fac dacă ei.
-A treia regula este ,dar și cea mai importantă,este sa nu te pună drq sa intri in subsol s-au sa imi umbli prin lucruri,și ti-am mai zis,ca o sa dai de diavol.
-A patra regula și ultima este sa ma Asculți pe mine deoarece este acasa mea,și faci ce îți spun eu fără comentarii,dacă vrei sa înveți ceva,dacă nu usa este in partea aia.
-Am inteles,doamna profesoara
-Spune-mi cum vrei inafara de numele meu intreg,dacă te prind ca îl pronunți odată pe tot,tot eu o sa văd ce îți fac.Asa ca bine ai venit in iad unde vei munci de nu vei mai putea.Am fost clară?
-Da,doamna profesoara
Aceasta nu mai spune nimic,și dispare probabil in baie .Am decis sa ma schimp acolo,pentru ca altcumva nu aveam cum,m-am îmbrăcat in niște haine mai legere și mi-am asteptat "colega de camera" sa își termine dușul.Ma intreb dacă măcar am voie sa ma uit la TV,ca ar fi ciudat sa imi interzică tot.Inteleg ca este casa ei dar cam exagerează .N-am atins nimic ,nici măcar nu m-am clintit din loc,l-a un moment dat m-a furase somnul ,și am adormit...
~~~~~~~~~~~~~~
To be continued.....
Daca ti-a plăcut acest capitol,lasa ideei in comentarii iar noi vom raspunde cu cel mai mare drag la ele,și le vom folosi de acum in capitolele de Eddnar ,pe care le vom considera noi mai apetisante sa zicem așa
Va pupam pe toți!!!!!
